In Sf.Evanghelie de astazi ni s-a vorbit despre o femeie din partile Tirului si Sidonului care a venit la Domnul nostru Iisus Hristos, rugandu-L sa-i tamaduiasca pe fiica ei grav bolnava. Oricate piedici s-au pus in calea credintei femeii cananeence, careia inima ii spunea ca Iisus ii va vindeca fiica, nu s-a lasat batuta, le-a biruit pe toate si a primit ajutorul cerut printr-o rugaciune staruitoare, izvorata dintr-o mare credinta. De aceea, pilda ei razbate peste veacuri.
Insisi Sfintii Apostoli s-au rugat la Mantuitorul spunandu-I: “Doamne, da-ne mai multa credinta“. Dar ce sa facem ca sa avem mai multa credinta ? Credinta este un dar de la Dumnezeu , dar ea a fost data in grija noastra, iar noi suntem datori sa o pastram, sa o cultivam si sa o facem aducatoare de roade. Ca sa poti avea credinta vie, trebuie si sa ai curajul sa o marturisesti, sa o ingrijesti si sa o dovedesti printr-o viata curata. Daca vrem sa pastram darul credintei pe care ni l-a dat Dumnezeu, trebuie sa-l ingrijim si sa-l cultivam. Daca nu graiesti mai multa vreme o limba oarecare, o uiti. Credinta noastra este graiul matern al sufletului nostru. Cu acest grai poti cunoaste tainele universului si poti multumi dorul sufletului dupa mantuire. Credinta se poate ingriji prin practicarea rugaciunii si a vietii morale. Rugaciunile pe care le rostim acasa sau la biserica izvorasc din credinta, dar ele, la randul lor, intretin credinta noastra. Rugaciunea si faptele bune sunt semne ale unei credinte vii. In foarte multe parti ale tarii noastre este obiceiul ca bunii crestini care iau parte la slujba Sfintei Invieri din noaptea Pastilor sa duca acasa, cu multa grija, lumanarea aprinsa, fiindca in sufletul fiecaruia dintre noi este aprinsa lumanarea credintei in Dumnezeu. Ea ne lumineaza drumul vietii si ne fereste de primejdii. De aceea in clipele de indoiala sau in clipele grele ale vietii noastre, sa nu ne pierdem nadejea, ci sa alergam inaintea Mantuitorului, rugandu-ne impreuna cu Sfintii Apostoli: “Doamne, da-ne si noua mai multa credinta“ in veci de veci, Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
