In ziua de nastere a lui I.L Caragiale (30 ianuarie 1852) am socotit ca lucrul cel mai potrivit este sa prezentam casa care-i poarta numele (str. Kutuzov, nr.1). De fapt, marele nostru scriitor n-a locuit niciodata aici, ci pe strada Dinescu (azi Stefan cel Mare), langa Hanul Dracului. Ideea de a aseza aici colectia memoriala Caragiale si a o transforma intr-o sectie a Muzeului de Istorie si Arheologie al judetului Prahova, idee care i-a apartinut profesorului N.I. Simache, a fost fericita.
In primul rand, casa este destul de veche; nu din 1712, cum este inscrisa in lista monumentelor istorice, caci, la acea data, pe aici, in mod cert, era padure. Este posibil sa fie vorba despre o greseala de tipar, intentia fiind sa se inscrie 1812, lucru perfect verosimil, constructia putand fi ridicata chiar cu cativa ani buni inainte, N. I. Simache datand-o in ultimii ani ai secolului al XVIII-lea. Oricum, ea exista in anii cand Caragiale era traitor in Ploiesti si nu este exclus ca tanarul chiar sa fi intrat in ea, mai ales daca era locuita, cum pretinde traditia, de un croitor (Dobrescu ?).
In al doilea rand, este o casa frumoasa, tipica pentru Ploiestii acelei vremi. Are acelasi plan cu casa Hagi Prodan, cu cate doua camere de o parte si de alta a unei sali, plan simplificat prin disparitia sacnacsiului (inlocuit cu o fereastra), si a celei de a doua intrari. De-a lungul intregii fatadei principale (de la sud) exista un cerdac larg, care adaposteste, la capatul lui dinspre est, scara de acces, despartita de curte printr-o usa de lemn.
Sub aceste incaperi se gaseste un al doilea nivel, greu de definit ca parter sau ca subsol, cuprinzand o camera lunga, o camara si o pivnita. Acoperisul, tot de sindrila, dar mai putin inalt decat la casa anterioara, are aceeasi streasina larga si rotunjita la colturi si este intrerupt numai de o lucarna si un cos. Proportiile, armonia elementelor arhitectonice, albul peretilor dau cladirii un aspect atragator si sunt completate fericit de partea decorativa. Cei sapte stalpi sculptati in lemn, cu fusul neted, cu baza si capitelul din volute, sustin opt arcade trilobate, larg deschise. Ornamentele din stucatura sunt prezente pe aceste arcade, pe balustrada, pe pilastrii angajati de pe fatadele laterale, pe plafonul cerdacului, in jurul usii de intrare, pe colturile tindei, pe peretii laterali, pe panourile de sub ferestre, pe tavane.
De-a lungul timpului, schimbandu-si mereu proprietarii, casa a inceput sa se degradeze si si-a schimbat infatisarea. N.I.Simache a depus eforturi mari pentru a o trece in patrimoniul Muzeului de Istorie, apoi pentru a obtine fonduri pentru renovarea ei si redarea autenticitatii. In sfarsit, a transferat aici tot ce avea muzeul legat de viata si opera lui I.L. Caragiale si a facut noi achizitii de valoare pentru a rotunji colectiile. In sfarsit, la 30 ianuarie 1962, casa memoriala a fost inaugurata in semn de omagiu, la implinirea a 110 de la nasterea marelui dramaturg.
La inaugurare, au participat, pe langa oficialitatile locale, cativa scriitori, critici literari, profesori universitari, printre care Serban Cioculescu, care a rostit o cuvantare de substanta. Au mai vorbit, depanand amintiri despre Caragiale, Ecaterina Logodi, fiica marelui scriitor si Cella Delavrancea.
Colectia ilustreaza prin cele peste 700 de obiecte, fotografii, manuscrise etc., toate etapele vietii si creatiei scriitorului, mediul lui familial, relatiile lui cu oamenii de litere si de arta ai vremii, supravietuirea stralucita a operei sale, legaturile cu Ploiestii.
Paul D. POPESCU
