„Inaugurata” in 4 iulie 2007, condica de sugestii si reclamatii (foto) a Spitalului de Ortopedie si Traumatologie din Azuga abia a ajuns la a zecea pagina. Dupa caz, pacientii isi canta recunostinta fata de medici sau se vaita de frig.
Condica a fost deschisa, in forta, de Florica Benone, o pacienta de 57 de ani, din Navodari, Constanta. Cu o caligrafie stransa, femeia a scris trei pagini complete, ridicandu-i in slavi pe medici, asistente si infirmiere, urandu-le sanatate, viata lunga, promitand ca se va ruga pentru ei si – comitand un delict dogmatic la care probabil ca nu s-a gandit – propunand clonarea unora dintre ei.
Navodareanca si-a incheiat lungul panegiric invocand divinitatea si citand din Cioran: „D-zeu sa va dea cate-un curcubeu la fiece furtuna, iar cei care nu sunt asemeni dvs sa stie ca viata nu se masoara in nr. de respiratii, ci in momentele care-ti taie respiratia. Faceti din disperarea cea mai profunda speranta cea mai invincibila. Emil Cioran spunea ca oamenii se impart in doua categorii: unii care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca, altii il gasesc fara sa-l caute”. Cele trei pagini nu i-au fost insa de ajuns ca sa-si exprime afectiunea pentru gazdele sale in halate albe. Intorcand pagina, a simtit nevoia sa adauge un post-scriptum, tintit catre directoarea spitalului: „Cat priveste pe managerul dna ec. Ciors Consuela, este bestiala (daca are nevoie de un purtator de cuvant, ma pun la dispozitia dansei contra masa si cazare, fara retribuire”) – foto alaturat.
Exista si mici temenele grafice, emotionante prin simplitatea si sinceritatea celor care le-au scris: „Ma numesc PASCU Ionut. Va multumesc pentru ajutorul pe care mi-la-ti dat pentru fetita mea”. In loc de semnatura si data, numele stalcit al unui judet: „Danbovita”.

Frigul din septembrie

Condica nu consemneaza doar efuziuni romantice intre medici si pacienti, ci si disconforturi administrative destul de nelinistitoare. Ion Clinci, internat in septembrie, a tinut sa precizeze ca, „in zilele de 7-8-9 ale lunii, caldura a lasat mult de dorit. A fost un frig naucitor, nu am putut dormi. Aceeasi problema o reclama si urmatorii bolnavi ai saloanelor 2 si 3, de la sectia de recuperare…” (urmeaza numele pacientilor, pe care Clinci i-a notat cu minutiozitatea unui avocat care-si aduna martori). Epidemia de frig, care a bantuit intreg spitalul in luna septembrie l-a imboldit si pe Iulian Saramet din Predeal, de opt ani pacient al sectiei de recuperare, sa-si astearna gandurile pe hartie. Dupa ce trece in revista multele calitati ale doctorului Cotorobai, ale asistentelor si ale infirmierelor, Saramet pomeneste de frig ca de intalnirea cu o stihie infioratoare: „Un singur neajuns: la etajul 3, sectia de recuperare, este un frig de nedescris. De 8 ani de cand vin aici, nu am suferit asa un frig ca in perioada 17-29 septembrie”.
Doctorul Iurie Tocaru, directorul medical al spitalului, ne-a explicat motivul pentru care frigul este omniprezent in notele pe care pacientii le-au scris in septembrie. Atunci a fost inlocuit intreg sistemul de incalzire centralizata, calorifere, tevi si conducte exterioare. Erau vechi de cand lumea. „In mod normal, lucrarile de acest gen se fac fara bolnavi in spital, insa n-am avut unde sa-i ducem. In plus, in septembrie, vremea s-a racit brusc, luandu-ne pe nepregatite. Au fost niste zile groaznice, de cosmar: toti bolnavii se vaitau ca nu puteau dormi din cauza temperaturii scazute din saloane”.
„Ma numesc Ciprian”
Maria Calin, internata in decembrie, a fost incantata de privelistea pe care a putut-o contempla de la fereastra, dar a deplans departarea la care spitalul se gaseste fata de magazinele alimentare. „Atmosfera este una placuta, la ea contribuind si faptul ca fiecare salon are cate un televizor; de peisaj nu mai vorbesc – cand ma uit pe fereastra vad imaginea unei splendide felicitari de iarna. Daca as avea ceva de reprosat este faptul ca nu exista niciun magazin in apropiere…In rest, totul e ok”.
Decanul de varsta al celor care s-au lasat ispititi de paginile albe ale condicii si au dorit sa le lase medicilor cate-un mesaj de bun ramas este un batran din Breaza, Ilie Georgescu, 83 de ani. Intr-un scris cu litere gotice si dantelarii pretioase la care doar un barbat de moda veche mai putea recurge, Ilie Georgescu si-a elogiat doctorul curant si i-a sfatuit si pe ceilalti sa-i impartaseasca sentimentele: „Bucurati-va de el si fiti mandri ca aveti un coleg si un sef ca dr. Darie”.
O alta nota, mai eliptica, destul de rau-voitoare si putin pleonastica, spune doar atat: „Buna. Ma numesc Ciprian si vreau sa va zic ca pute urat”.
Ionut STANESCU