Spune-mi ce mai stii de noi
Florin TANASESCU
Noi nu mai avem lacrimi decat dupa ce ratam un numar la 6 din 49, ori in urma esecului din Liga Campionilor al Stelei. Plangem global, ca aisbergurile se topesc din cauza incalzirii globale, ne este mila, retroactiv si generic, de victimele holocaustului, comunismului, terorismului.
Iubeste pe aproapele tau presupune o globalizare a ceea ce, candva, a fost latura umana, iar acum pare a fi apanajul unui reflex.
Seriale au devenit sinuciderea sau omorul. Om de afaceri constantean, ciuruit la Constanta… La Galati, un altul isi pune capat zilelor… In Bucuresti, o femeie cu varsta cuprinsa intre 60 si 70 de ani a fost gasita in lacul IOR…. Gerul Bobotezei a gasit morti, in canalizari, oamenii strazii. Substantivul propriu este numele strazii, nu al victimei. Ele, substantivele proprii ale oraselor, caselor de amanet, firmelor, au drept de preemptiune inaintea numelui si prenumelui de pe certificatul de nastere. Iar circumstantele si cauzele sunt necunoscute. Femeii se incerca a i se stabili identitatea. Copilului si mamei de 21 de ani – care s-au aruncat de la etajul cinci – nu li se cunosc, inca, motivele acestui gest, iar la ora prabusirii lor, nu se stia daca exista vreun castigator la 6 din 49 !
Baietii aia care si-au pus intrebarea, mai acum cateva secole, ce-i mai important de salvat dintr-un muzeu cuprins de flacari: un tablou de Rembrandt sau un copil ?, au avut bunul simt la a ramane la stadiul de intrebare. La noi exista certitudini. Comunicatele pompierilor incep cu „au ars 70 mp din acoperis, pentru ca, mai apoi, sa fie adaugat” (nu) s-au inregistrat victime”.
Spune-mi ce mai stii de noi ? Cine sa spuna ? Rudele care se aflau in camera alaturata, cand au auzit arma de vanatoare descarcandu-se. Pai, nu puteau prevedea un astfel de sfarsit, desi, victima ar fi acuzat stari de depresie. Erau la mii de kilometri departare cu gandul, dar la cativa metri (odaia alaturata) cand au auzit ei, asa, o pocnitura.
Sigur, grija fata de semeni nu are niciun rost daca nu este mediatizata. Teledonul care face rating pe sticla scoate in evidenta vedetele postului, nu virtualii sinucigasi din cauza grijilor. A, post-mortem, putem da clic si vedea live cum se moare pe internet. Si ni se mai sugereaza: comenteaza !
Spune-mi ce mai stii de noi ? Cine sa ne spuna ? Statisticile. Capsunarii au adus venituri,in cursul anului 2007, cat sa mai echilibreze raportul leu /euro. Si-au plecat iar. A pleca inseamna a muri un pic, deci nu-i caz de dat iar clic, fiindca nu este nici macar moarte clinica, daramite biologica.
Spune-mi ce mai stii de mine, in varianta sinistra, este exhumarea lui Dumitru Tinu. Vezi Doamne, de grija lui, dupa ce a trecut in lumea celor drepti, este scos din cimitir si „reanalizat”. La o adica, ar putea fi supus si unui interogatoriu: „De ce masina era in pozitie nefireasca, ca nu poate nimeni sa ne spuna ? Si-apoi, iti vindem un pont: cineva se intereseaza de banii tai. Ii ai sau au sapat groparii aia zadarnic ?”.
Are cineva impresia ca baiatul ala, de clasa a XII-a, Bogdan, este subiectul principal al aprinselor dezbateri ? As ! „Spuneti-mi ce mai stiti despre profesoara Corina, domnule ?”. Elodia l-a scos in prim plan pe Cioaca, iar gusturile noastre fine, de frumos, de estetic, il declara pe politist cel mai sexy barbat si e urmarit pas cu pas, de admiratoare, camerele de luat vederi si, mai apoi, de parchet. Elodia-i doar pretextul, fie-i disparitia usoara.
Din butada „O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata” a ramas valabila doar prima parte.
Spune-mi ce mai stii de noi ? poate fi, eventual, cautat pe scoarta copacilor, unde sta scrijelit cu briceagul X + Y = love. Restul, ce mananc si de ce plang, ce gandeste tata, e demodat, ca nu mai are (aproape) nimeni grija asta.
Spune-mi ce mai stii de noi ? sta scrijelit si-n Codul Penal, la Determinarea si inlesnirea sinuciderii: fapta se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Si-atunci, ne autocondamnam ? Ca nu ne iarta nimeni, cata vreme n-am avut lacrimi a plange cat sa ne plangem, macar un sfert din pacate.
