Lucian AVRAMESCU
Ca gazetarii sunt, in general, detestati de politicieni, nu mira pe nimeni. E in ordinea lucrurilor. Ziaristul este acceptat doar in formula de aplaudac cu scrisul, de autor de panegirice, iar truda lui la gazeta poate fi recompensata cu un zambet aproape amical de un politician a carui poza cu lauri pe scafarlie si cuvinte magulitoare dedesubt apare pe pagina intai. Restul – deriziune, fataiala inutila care incurca treburile serioase ale mai marilor natiei.
Joi, Consiliul Superior al Magistraturii si-a programat reuniunea anuala de bilant si alegeri. Lucrarile s-au desfasurat in prezenta si sub directa conducere a sefului statului, domnul Traian Basescu. Iarasi voi spune ca nu se mai mira nimeni de atractia particulara a presedintelui pentru tot ce inseamna Justitie. As zice ca traieste o dragoste maladiva fata de procurori, iar un ochi al sau, care nu doarme niciodata (ca ochiul din ceafa al soacrei din povestea lui Creanga), sta mereu atintit asupra intregului angrenaj judiciar din Romania. Daca am fi rautaciosi, am gasi explicatii care nu-l favorizeaza pe presedinte. Cine se simte fara prihana, la adapostul oricarei banuieli de infractiune sau pacat, nu viseaza noaptea procurori si n-are cosmaruri legate de cat de devotat sau de inamic ii este ministrul Justitiei. Oricum, presedintele, odihnit, vioi si jovial, s-a infiintat de cu zori la CSM. Anul trecut, inaintea inscrierilor pentru candidatura la postul de presedinte al CSM, domnul Basescu, spre stupoarea generala, l-a felicitat pe magistratul Anton Pandrea pentru intentia de a candida si i-a urat succes in activitatea viitoare. Pandrea, care parea ca nici el nu stie ca va fi seful CSM, a candidat, iar toti ceilalti, vrajiti parca de preferinta prezidentiala, au votat pentru. Acum cand nu stiam ce se va mai intampla, dintr-o transmisie in direct pe care am ascultat-o in radioul masinii, am inteles ca seful statului face pana una-alta ordine in privinta ziaristilor. Adica, baietei si fetite (era sa scriu „gaozari” si „pasarici”) ia lasati-ne pe noi in pace, uschiala din sala, ca aici nu-i destul aer si pentru voi. Pandrea, gazda subalterna, pentru ca adevaratul stapan parea presedintele insusi, a intregit si el pipernicit invitatia ca ziaristii sa iasa afara si sa se uite pe un perete care va arata imaginile din interior, iar o palnie sonora va multumi curiozitatea jurnalistica in legatura cu discutiile. Nimic nou pana acum. Ma rog, aproape nimic. Nu-i nou faptul ca ziaristii sunt dati afara. Imi aduc aminte o vizita oficiala la Imparatul Japoniei a sefului statului roman. Bulucul de ziaristi stransi la usa a fost preparat si instruit sa stea inauntru fix un minut. Pentru poze, imagini filmate si probe de atmosfera. Daca intarziam o secunda in plus se scufunda probabil Universul iar Imparatul Japoniei suferea un atac de apoplexie. Nu stiu in cat timp ne-am carat afara. Acest lucru deci, nu-i nou. Este incetatenit din Tara Soarelui Rasare pana in Biroul Oval al lui Bush. Nou e ca la CSM, munca de caporal a fost preluata ilegitim de Traian Basescu, sosit acolo „in baza atributiilor constitutionale” sa asculte un bilant si sa-si dea cu presupusul. Atat si nimic mai mult. O noutate este si trierea, ca in lagar, a reprezentantilor presei. Ziaristii – afara, cameramanii – inauntru. Unii ziaristi s-au incapatanat sa ramana inauntru. Presedintele s-a incapatanat sa-i dea afara. Si i-a dat.
Ma gandesc ca blegul de ce n-a renuntat domnul Basescu si la cameramani. Cameramanul este si el o parte din angrenajul presei. Prin tulumba lui de o tona, pe care o cara in spinare sau o propteste pe un trepied, trec spre lume imagini. Imaginile sunt, in cazul de fata, ale presedintelui tarii, presedintelui CSM, domnisoarei procuror general Kovesi. Sunetul captat este al vocilor lor. Presedintele deci, vrea sa fie vazut si ascultat de natiune. Nu suporta insa, imixtiunea imbecila a reporteritelor si reporterilor care-si pot permite obraznic sa puna intrebari. Sa sesizeze nuante. Sa critice. Camera de luat vederi nu critica. Poate fi eventual obraznica atunci cand, manuita tendentios, nu ia profilul cel mai frumos si eroic al politicianului, aratandu-l scalamb, cu destul in nas, scarpinandu-se dupa un muc. In rest, camera este inofensiva si face bine notorietatii. De ce nu s-ar da o lege, reformista desigur, perfect acomodata trebuintelor sufletesti ale politicienilor, inaintata in regim de urgenta Parlamentului si validata, instantaneu, de presedinte, prin care gazetaria sa fie realizata numai de cameramani? Atat si nimic mai mult. Publicul si politicianul vor sta fata in fata, chiar daca sunt despartiti de sute de kilometri, iar mesajul va fi nealterat. Bine a grait presedintele: sa ramana in sala (in sala politicii romanesti), doar cameramanii. Ziaristii – la cules de capsuni in Spania.
