Polieuct isi facea stagiul militar in timpul domniei imparatului anticrestin Deciu, fiind component al legiunii romane din Meletina. Era crestin, dar nu prin botez, ci prin fapte si purtari. La unitatea la care isi efectua serviciul militar nu era niciun preot crestin, care sa-l boteze si suferea incontinuu din princina asta. Neputand suporta teroarea dezlantuita impotriva crestinilor, hotaraste sa-si afirme, in fata prigonitorilor, crezul crestin si sa se solidarizeze cu suferintele martirilor crestini. In consecinta, tranteste la pamant toti idolii intalniti, calcandu-i cu picioarele. Uimeste, astfel, lumea din Meletina, inclusiv pe prietenul sau Nearh, care era, de asemenea, soldat si crestin. Guvernatorul Meletinei, numit Felix, era socrul lui Polieuct si cu toate acestea nu inceta a-i vana pe crestini ca pe animalele salbatice. Felix, mahnit ca ginerele sau nu-i mai cinsteste pe zei, ci pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a inceput ancheta cu duhul blandetii, voind, in acest mod, sa-l readuca pe Polieuct la religia politeista si, indeosebi, la familie. Dar n-a reusit sa-l intoarca de pe calea credintei crestine, nici dupa ce fiica sa Paulina l-a implorat plangand. Taria lui Polieuct in pastrarea noii credinte a constituit un bun exemplu de urmat pentru multi pagani, care aveau sa se crestineze. Iar guvernatorul Felix, speriat de repeziciunea cu care se raspandea crestinismul, porunci ca ginerele sau neascultator sa fie condamnat la moarte prin taierea capului. Astfel, Polieuct isi dadu sufletul si primi nu numai botezul crestin, prin sangele sau varsat, ci si cununa de mucenic pentru Mantuitorul Iisus Hristos.
Mihai Stere DERDENA
