Leon CHIRILA
Faptul ca aproape o jumatate de secol am avut parte de conducerea unui partid unic ne-a derutat intr-atat, dupa decembrie 1989, incat, nici astazi, nu putem spune ca ne-am revenit. Clasa politica in care fiinteaza mai multe partide este tot debusolata, functioneaza dupa ureche, ii lipsesc liderii autentici si, ce-i mai grav, nici nu sunt interesati de consolidarea unei doctrine sau a alteia care sa penetreze in electorat, sa fie recunoscuta, apreciata si, de ce nu, votata. A fost, e-adevarat, o perioada fesenisto-pedeserista, cand puterea o detinea un singur partid ce-si permitea sa faca tot ceea ce vroia, dar vremurile acelea au apus si toti sunt astazi de acord ca asa ceva nu se va mai intampla si ca, de fapt, coalitiile formatiunilor politice vor guverna.
Dar ce sunt coalitiile, astazi, decat insumarea aritmetica a bazinelor electorale a doua sau ale mai multor partide, care, mobilizate vartos, pot da castig de cauza formatiilor care au batut astfel palma si le vor permite sa conduca intr-un concubinaj permanent fragil, permanent scandalos, tensionat si fara efecte notorii. Am subliniat „insumarea bazinelor electorale” pentru ca despre apropierea, in vreun fel, a doctrinelor, despre programe politice comune sau despre proiecte pe care sa le sustina reciproc, in interesul celor care le-au dat votul, nu poate fi vorba. Iar exemplele nu sunt putine.
Sa ne amintim, asadar, de marea combinatie dintre fosta CDR (Conventia Democrata din Romania), PD si UDMR, in care toti erau sefi, dar, pana la urma au platit doar taranistii care au si disparut din Parlament dupa ce au rulat trei prim ministri. Atunci, simpla adunare a sustinatorilor unor partide, asociatii, uniuni, aliante, organizatii nepartinice, avea sa se transforme intr-un veritabil ghiveci politic, a carui soarta era previzibila. Certurile, competitia din interiorul marii combinatii, dar, mai ales, lichelismul multora care se credeau lideri au facut ca rezultatul acelei adunari aritmetice sa fie nul.
Venind mai in zilele noastre, sa ne amintim ca un rezultat similar s-a consemnat si dupa o alta operatiune de adunare: Uniunea Nationala PSD+PUR, care pierzand alegerile – tot din cauza diferentelor doctrinare si de programe – a ajuns nu doar la ruperea legaturilor vremelnice, ci chiar la tradarea partenerilor. Tradare care a alimentat, de altfel, celebra porecla prezidentiala „solutia imorala”. Dar combinatii matematice interesante s-au facut si intre PNL si PD, partide care, la vremea combinarii, erau diametral opuse din punct de vedere doctrinar. A fost asadar Alianta D.A. PNL-PD, care punand acel semn minus intre initialele partidelor, a prefigurat, de la inceput, viitoarea rupere a aliantei. De asemenea, combinatia ulterioara a PD cu nou-nascutul PLD, intre care s-a asezat semnul plus, a devenit, la scurt timp, PD-L. Adica, a intervenit deja, semnul minus, care nu poate sa insemne decat ca democratii ii vor indeparta din ecuatia lor, nu peste mult timp, pe liberal-democratii care si-au inchipuit ca alaturi de acestia il vor prinde pe Dumnezeu (Basescu) de picior! Mai sintetic vorbind, se poate spune ca PD+PLD = PD-L = PUB (Partidul Unic Basescu), din care vor fi pulverizate toate aripioarele si penele cu iz liberal. Ca lucrurile se vor petrece astfel o arata miscarile ce au loc in teritoriu. La Sinaia, de pilda, PLD a trecut, in corpore, la PNL, iar vreo 2.000 de olteni au virat ancora din PD, acostand la PSD, pe motiv ca juniorul PLD „va ingropa brandul PD”. Ca sa nu mai amintesc despre vorba liderului PD-L-ist, Frunzaverde – care aprecia adunarea democrato-liberal-democrata, drept „un melanj penibil”, sau cea a unui social-democrat hatru: „PD va disparea, curand”. Ceea ce, altfel spus, nu inseamna decat falimentul aritmeticii politice!
