La iesirea din Comarnic spre Ploiesti, daca din greseala sau deliberat te inscrii pe un drumeag pietruit, paralel cu DN1, esti obligat sa iei dealul pieptis si, dupa un urcus cu viraj pe cat de larg la stanga, pe atat de derutant, vei avea senzatia ca intri intr-o depre-siune. Este un fel de caus imens realizat, la inceputurile acestor pamanturi, de catre dealul pe care Comarnicul se expune privirii trecatorilor de pe DN1 si un altul, frate geaman, pe care pasesti dupa ce treci un podet. Trecut de respectiva punte peste o apa firava – mai obraznica la topirea zapezilor si dupa ploile torentiale – ochiul iti este atras de cladiri care sunt altfel decat cele din oras (foto 1). Deja sunt mai mari, mai incapatoare, mai aratoase si-ti spun ca stapanii au buzunare mai mari si mai pline. Si, daca te incapatanezi sa-ti continui drumul sau, pur si simplu, esti curios sa afli ce inseamna Cartierul Podu Lung, trebuie sa treci, neaparat, printr-un fel de furci caudine, adica pe un drum vai de capul lui, in care te poti impotmoli in noroaie, poti derapa pe gheata, ori sa ramai suspendat peste o groapa sau un sant cu apa (foto 2). Insistenta, insa, iti va putea fi rasplatita de portiuni de drum modernizat, pe unde nu s-a facut economie de beton (foto 3) si pe care ai senzatia de siguranta a deplasarii cu orice vehicul. Asa ajungi in inima cartierului Podu Lung, un loc linistit, spatiat, in care nu se pune problema alimentarii cu apa, care da destule batai de cap celorlalti comarniceni. Aici convietuiesc proprietari peste mai mult de 200 de gospodarii, cu case de case (foto 4), dintre care mai mult de jumatate sunt vile si case de vacanta ale unora veniti de pe alte meleaguri. „Este o zona cautata de straini – ne spunea primarul Dorian Botoaca – pentru ca este un loc frumos, cu vedere panoramica si cu o pozitie buna, daca tinem cont de proximitatea statiunilor de pe Valea Prahovei. In acelasi timp, zona este, as putea spune, si un furnizor de fonduri pentru bugetul local, de-aici platindu-se destule taxe pentru autorizatii si lucrari, precum si impozite consistente pe bunurile detinute”.
Leon CHIRILA
