Halele Centrale sunt cel mai mare edificiu al Municipiului Ploiesti. Faptul ca sunt concepute pe orizontala, ca ansamblul este compus din volume multe si diferite ca forma si ca inaltime, faptul ca nu putem cuprinde cu privirea ansamblul arhitectonic fac ca, din exterior monumentul sa nu-si poata dezvalui intreaga frumusete si adevaratele dimensiuni.
Din interior ai insa – desi si acesta este fragmentat – imaginea reala a ceea ce poate realiza un mare artist intr-o banala cladire cu caracter comercial.
Intrand prin poarta principala (vest) trecem printr-un nartex puternic, intins pe toata latimea edificiului si lat, pe care se inalta o intreaga suprastructura. Traversam nartexul printr-un hol ce se gaseste la nivelul parterului si patrundem in hala de zarzavat si de carne – cel mai vast spatiu interior, nu numai din complexul halelor, ci din tot orasul.
Planul acestei piese este un mare octogon, mai putin vizibil la parter, unde patru dintre laturi sunt inlocuite cu holurile de comunicatie cu alte piese sau cu exteriorul. Tot la nivelul parterului, privirea este impiedicata sa cuprinda intreaga suprafata din cauza numarului mare de tonete (initial numite boxe), facute frumos, curate, aspectuoase, risipite cu o savanta nepasare intr-un adevarat labirint. In mijlocul piesei, parca marcand centrul, se ridica zidirea unui ornament in forma de floare stilizata purtand astazi un ceas, vizibil din patru parti. Mai sunt si doua cismele, frumos placate cu faianta.
Nivelul de deasupra este tratat diferit. De jur imprejur este un etaj ca un balcon, cu latimea de 12 pana la 15 m, in functie de plan. Spre exterior, peretii, cu ferestre mari, arata bine forma tamburului pe care se prijina cupola.
In mijloc, acest nivel dispare, realizandu-se acel spatiu imens despre care vorbeam. Spre interior, balconul de care aminteam are, desigur, opt laturi, patru dintre ele sunt drepte si patru usor dar vizibil curbate. Balconul este marginit de o balustrada formata dintr-o plinta de beton si un grilaj de fier vopsit. Din partea din spate a balconului, din opt locuri tasnesc indraznete opt arcuri masive de beton care sustin, puternic, vastul acoperis al halei de carne. Ele nu se intalnesc intre ele, cheia de bolta care le-ar fi impreunat fiind inlocuita cu un intins luminator de sticla rotund care ocupa partea superioara a cupolei. Lumina naturala mai patrunde si prin doua randuri de ferestre care intrerup curba cupolei.
Legatura intre cele doua niveluri o fac patru scari plasate in patru dintre colturile piesei. Ele sunt din ciment, frumos patinat, au balustrade asemanatoare cu cele ale balconului. Fiecare scara incepe cu doua variante care se intalnesc, ceva mai sus de jumatatea inaltimii, intr-o singura varianta mai larga care are acces pe balcon din spate spre fata.
Toata aceasta piesa, cu exceptia suprafetelor placate cu placi de faianta este “data“ in ulei si colorata in nuante de la galben la portocaliu, trecand prin bej si crem. (va urma)
Paul D.POPESCU
