Luiz Radulescu PINTILIE
Mandria de a fi roman. Nesansa de a fi roman. Jena de a fi roman. Disperarea de a fi roman.Povara de a fi roman.Vina de a fi roman.Stresul de a fi roman. Tristetea de a fi roman. Frustrarea de a fi roman. Rusinea de a fi roman. Chiar si cand scriu aceste randuri, imi este greu sa accept ca intr-un astfel de raport se impart simtamintele noastre,ale romanilor, astazi de Ziua Nationala a tarii. Ca putini dintre noi vorbesc despre mandrie si mult prea multi isi declara, fara sfiala, frustrarea, tristetea, povara, rusinea sau teama. Vor fi avand, fara indoiala, argumente sa gandeasca astfel toti aceia ajunsi sa roseasca ori sa fie tematori pentru ” vina” de a fi romani. Sunt cunoscute exemple recente si nu le mai aducem aminte. Randurile acestea se adreseaza, insa, mai ales acelora pentru care cetatenia reprezinta mai mult decat o inscriere in documentele de indentitate, iar tarii ii apartine neconditionat, fie painea ei mai dulce ori mai amara. Sigur, iubirea de tara nu trebuie strigata in gura mare. Poate sa existe o netarmurita astfel de iubire si cea pastrata in intimitatea sufletului si a gandului. Dar, cu siguranta, vorbesc pentru aceasta „discreta” tacere faptele, atitudinile. Nu mai traim vremurile in care sacrificiul suprem este dovada fara de tagada a patriotismului. Nu trebuie sa mai curga sange si nu mai trebuie ridicate cruci pentru eroi. A-ti face un rost in viata si a construi, in jurul lui, ceva pentru tine si deopotriva pentru tara ta poate sa fie una dintre multele dovezi de patriotism. A le povesti copiilor despre faptele de vitejie ale strabunilor lor vine, iarasi, din patriotismul acela inradacinat din generatie in generatie. A te mandri cu ceea ce are bun si frumos tara aceasta, a privi critic ceea ce ar trebui indreptat si, mai ales, a nu lasa doar altora datoria implicarii-sunt toate acestea alte dovezi ale unei apartenente nu doar declarate, ci, mai ales, asumate. Si ar mai fi ceva. Nu e rau ca am deschis, larg, portile calendarului istoriei, al culturii si al spiritualitatii nationale pentru sarbatori de pe alte meleaguri. Inacceptabil este ca le uitam pe ale noastre. Ca le impovaram cu indiferenta ori ca le aruncam in festivism. Cand, in fapt, nu este nevoie nici de cuvinte multe, nici de gesturi mari. Si am putea incepe chiar de astazi. De Ziua Nationala a Tarii. Cu un steag tricolor fluturand la balconul unui apartament, la fereastra unei case. Si, poate, din ce in ce mai mult, mandria de a fi roman va acoperi vina de a fi roman, rusinea de a fi roman, povara de a fi roman.
La multi ani, romani !La multi ani, Romania !
