Iata-ne in plin spic de iarna. Este sarbatoarea Sfantului Andrei, cand ziua se face ca bobul de mei. Cand pe meleagurile noastre ce erau stapanite de acum peste 20 de veacuri de scitii cei aspri la chip si la comportare, Sf.Andrei dupa o veche si cunoscuta traditie, propovaduia stramosilor nostri bastinasi Evanghelia iubirii si a pacii, a pretuirii si a dragostei dintre toate popoarele. Rabojul vremii a lasat sa se aseze peste veacuri nu numai volbura unor simple amintiri istorice, ci marturisirea si afirmatia ca atunci cand Sf.Andrei calca cu picioarele sale pe pamantul Dobrogei, pana dincolo spre Kiev, stramosii nostri, dacii, schimbau la primirea Sf.Evanghelii adorarea singurului zeu Zamolxes cu inchinarea la picioarele crucii lui Hristos. Astazi in ziua Sf.Andrei, gandurile noastre alearga inapoi, peste veacuri, la Iordan, unde “glasul celui ce striga in pustie” cerea pregatirea caii Domnului. Printre cei ce se aflau la picioarele lui Ioan, se afla si Andrei din Betsaida, fratele Simon Chefa, pescarii, fiii lui Zevedei Ioan, amandoi, cautatori de comori sufletesti pentru ei si pentru viitorime. Pescari cu mestesugul, traitori intre ape si cer, departe de tarmurile pamantului, Andrei si Petru aveau o viata deosebita. De mici, ei traiau zile si nopti pe valurile Marii Tiberiadei, aceasta mare a minunilor si frumusetilor evanghelice. Dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Pogorarea Sf.Duh asupra tuturor apostolilor trebuiau sa mearga toti la propovaduirea Sf.Evenaghelii. Tragand la sorti, Sfantului Andrei i-a cazut Ahaia spre Sud si Scitia spre Nord, cu regiunile de la Dunare. Toata munca si propovaduirea Lui, toata viata Sa de apostol misionar incepe cu rastignirea lui Iisus Hristos si se incheie cu propria sa rastignire. El a facut, in vremea lui, intre popoarele straine si pagane o mare minune: a pogorat intre spinii pamantului sa se roage si spinii au inflorit trandafiri.
Marele Apostol Andrei, pionier al Evangheliei Mantuitorului Hristos este pomenit astazi de Biserica cu pietate sfanta. Strabatand Niceia, orasele Traciei si Macedoniei, Sf.Andrei a vindecat multe suferinte si a savarsit multe minuni in numele lui Iisus Hristos. Crucea Sf.Andrei a ramas numai a lui. Dorinta sa de a muri pe cruce, ca si Marele Sau Invatator si Mantuitor s-a implinit. Sa-l rugam pe Sf.Andrei sa calauzeasca destinul Bisericii noastre strabune si al poporului nostru pe drumul fericirii, al pacii si al mantuirii. Amin !
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
