Joi dimineata, in penultima zi a campaniei pentru alegerile euro-parlamentare, presedintele Consiliului Judetean Prahova, Florin Serghei Anghel (foto1), putea fi vazut in Azuga. Dupa ce si-a lasat masina langa Biserica “Trei Ierarhi”, a pornit per pedes prin oras. Nu a umblat singur, ci insotit cativa imberbi fluturatori de stegulete, precum si de conservatorii Florin Fugaru si Romeo Lalu.
Gura lumii (foarte rea, ca intotdeauna) spune ca ultimii doi nu prea ar fi avut dreptul sa-i duca trena presedintelui CJP, intrucat erau in timpul serviciului. Fugaru – la Montsin, unde este sef de filiala, iar Lalu – la Hidro Prahova. Despre acest aspect nu bagam mana in foc, dupa cum nu stim nici cate autografe a acordat Florin Anghel in timpul periplului sau pe strazile Azugii sau cate promisiuni de voturi a reusit sa smulga. Cert este ca Mercedesul lui argintiu, inmatriculat cu monograma „ASF”, n-a zabovit mai mult de 45 de minute pe meleagurile introienite ale micului oras prahovean, modestul alai de agitatori ai PC rupand randurile odata ce presedintele CJP le-a parasit urbea.
Vizita edilului judetean a avut insa ecouri foarte slabe in randul angajatelor Montsin (foto2) – subalternele lui Florin Fugaru – cele a caror slujba era sa curete strazile asupra carora euro-candidatul si-a asternut pasii. Ocupate cu degajarea zapezii din rigole si inrobite de povara lopetilor pe care le manuiau, acestea au scapat complet din vedere prezenta pretiosului oaspete. De altfel, lucratoarele nu stiau nici ce este acela Consiliu Judetean, nici ca in varful acestui distins for exista un presedinte, basca sa mai stie ca pomenitul presedinte ar avea culoare conservatoare. (Desigur, acesta ar putea fi un semn ca la firma de salubrizare nu se face politica, seful de filiala rezumandu-se la a le face subalternilor sai doar instructajul protectiei muncii, nu si pe cel de partid).
„Suntem si masini, si tractoare !”
Indata ce reuseau sa strecoare cazmalele sub gramezile de gheata si zapada, pregatindu-se sa le mute de pe strada pe trotuar, femeile se unduiau ca niste halterofile, jelindu-si mijlocul. „Nu ne vine niciun utilaj in ajutor. Noi suntem si masini, si tractoare. Asta este munca pentru o femeie? O sa ne chinuim asa cat o sa fie iarna!”, spuneau, printre suspine. „Nu stim cine e. Cum ati zis ca-l cheama, Anghel?”, a intrebat una dintre ele, la auzul numelui presedintelui CJP. Urgisitele salariate ale societatii de salubrizare nu erau prea in tema nici cu numele sau peregrinarile alesilor locali. Pe primar nu il mai vazusera in ultima vreme si nici nu stiau ce mai face. „Cin’ sa stie! Ce, el are treaba cu noi?”, a spus o femeie. „Mai, Nuti, de ce nu zici ca primarul nu poate sa stea fara sa te vada?”, ii dadea sugestii o colega de penitenta, mai cu chef de vorba. De viceprimar auzisera? Amintirea vicelui era un pic mai vie, fiindca, spuneau ele, PD impartise, cu o seara in urma, pachetele cu ciocolata pe strazi.
Ionut STANESCU
