Faptul ca ai lasat o mica speranta pentru cineva care nu trebuia sa o aiba… Ideea ca, prin exhumare, redeschizi niste rani mai vechi… Crearea unei perturbari in ceea ce priveste o situatie familiala… Constatarea ca au fost lasate, de catre anchetatori, unele „portite”, care pot fi speculate nu de putine ori, de catre cei interesati…
Cele enumerate mai sus sunt, in opinia fostului colonel de la Politia judiciara Ploiesti, Andrei Banu (in foto), numai cateva dintre consecintele negative care apar in momentul cand se decide o exhumare. Dincolo de latura strict tehnico-profesionala, mai apare o alta, spectacular – macabra de care, se pare, suntem avizi. Iar cand se face vorbire despre o persoana publica – in cazul de fata jurnalistul Dumitru Tinu, a carui exhumare se preconizeaza a fi efectuata la jumatatea acestei luni – isi face loc un lung prilej de vorbe si ipoteze. Ce presupune o exhumare, conditiile in care se dispune efectuarea acesteia si in ce masura aceasta poate aduce ceva nou – sunt aspecte pe care ni le-a prezentat cel care a participat la astfel de evenimente, colonel Andrei Banu.
Ce aduce nou
Exhumarea se face in cazuri limita, cand se aduna destule incertitudini care planeaza asupra decesului… Practic, avem de-a face cu o noua autopsie, dar in alte conditii. De obicei, se efectueaza atunci cand apar elemente noi, in sensul ca au intervenit alte depozitii ale martorilor, s-au gasit corpuri delicte care ar putea avea legatura cu decesul, un inscris care atesta faptul ca victima a fost implicata intr-o afacere. Si-atunci, toate aceste elemente, puse cap la cap si analizate in contextul dosarului care s-a judecat sau este pe rol, se decide, pentru o imagine strict reala, o noua expertizare a cadavrului. Dar, numai pentru motive foarte temeinice.
De-a lungul timpului, in vreo douazeci de ani, am participat la cateva exhumari si niciuna nu a adus nimic nou. S-a confirmat ipoteza initiala, deci nu a dus la o rasturnare a situatiei, incadrarea juridica ramanand aceeasi.
Cu ce te ajuta ? Practic, iti confirma sau infirma o ipoteza, un mod de lucru. Exhumarea este benefica pentru a nu mai exista speculatii de genul „a fost omorat din interes”.
Procedura
Se alcatuieste o comisie, formata din procurorul care supravegheaza, politisti de investigatie criminal-judiciara si, nu in ultimul rand, medicul legist, care este piesa cea mai importanta. Cu aparatura si tehnicile specifice, cercetarea cadavrului se poate face la fata locului (in cimitir) sau in laborator. Este, in fapt, o noua autopsie, dar in alte conditii. Examinarea atenta presupune tot ceea ce inseamna imbracaminte, obiecte, pamantul din zona. Exista cazuri in care mortul a fost bine conservat, datorita conditiilor pedologice. Astfel, intr-un sol bine aerisit, cu pietris – il gasesti bine conservat. De aceea se spune in popor ca „s-a intors”. In astfel de conditii, nu se dezvolta fauna cadaverica. In schimb, in solurile acide, procesul de descompunere este grabit, dupa una sau doua luni existand riscul sa gasesti prea putine elemente care sa te edifice.
Sistemul osos este cel care retine cel mai bine urmele. Chiar si dupa 15 ani, pe acesta se pot regasi particularitatile unui obiect creator de urma. Pe cale de consecinta, poti calcula puterea loviturii, intensitatea acesteia, multitudinea loviturilor. Mai explicit: o leziune in crestetul capului, produsa de un ciocan, retine perfect conturul acestuia. Daca prezinta striatii, implicit apar si discontinuitatile. De asemenea, coloana vertebrala, tibia, peroneul si femurul sunt parti ale sistemului osos care retin, foarte bine, urmele loviturilor.
Tesuturile moi, in schimb, sunt mai putin relevante. O lovitura in ficat sau plaman, care nu a lezat coastele, nu mai poate fi relevanta. Totusi, pot ramane, foarte bine, urmele de la o eventuala otravire, desi si aici depinde ce substanta s-a folosit. Care substanta ramane impregnata tot in sistemul osos.
Sa vorbesti cu… mortul
Aici este vorba despre ceea ce, in termeni de specialitate, se numesc imprejurari negative. Practic, cineva este gasit decedat intr-un loc si iti dai seama ca accidentul nu s-a produs acolo. Organele de cercetare penala, pentru a inlatura orice suspiciune, trebuie sa isi dea sema, in cazul in care ceva este in neregula, de faptul ca „prea frumos sta victima in locul respectiv”. De regula, acest lucru este valabil in accidentele rutiere. Si-atunci, trebuie sa se intrebe de unde si pana unde a ajuns in respectivul loc – langa calea ferata sau in santul de la marginea soselei ? In jargon, se spune ca „stai si vorbesti cu mortul”, pentru a elucida toate imprejurarile in care s-a petrecut accidentul, daca este vorba despre asa ceva. Daca este cazul unei omucideri, examinarea perimetrului reprezinta partea cea mai importanta a cauzei penale. Este o masura de maxima importanta, avand caracter imediat si de neinlocuit. Examinarea cadavrului trebuie facuta de catre procurorul criminalist si medicul legist, avand o rezonanta deosebita in desfasurara ulterioara a cazului. Este necesar a se preciza lipsa unor obiecte pe care victima le poarta de obicei – legaturi de chei, bani, portofel etc. Cu prilejul investigatiilor la fata locului si, cu deosebire, a cadavrului, trebuie stabilit momentul la care a survenit moartea. Toate acestea, daca nu sunt facute cu probitate, ci superficial, sau de catre neprofesionisti, pot conduce la speculatii care au drept consecinta exhumarea. Desigur, cum aminteam mai sus, aceasta nu aduce, de regula, nimic nou, dar pune la indoiala capacitatea celor care au efectuat ancheta initiala.
Cine poate cere exhumarea
Autoritatile si, nu in ultimul rand, membrii familiei sau succesorii cer acest lucru. Exista, in cazul ultimilor, diferite motivatii. Cele mai frecvente sunt cu referire la mostenire. Aici, trebuie sa fie luat in calcul, de catre cel care dispune exhumarea, cine solicita acest lucru, la cat timp si, mai ales, daca are vreun interes… Sunt multe de discutat pe aceasta tema, insa, de regula, cei interesati in obtinerea unei mosteniri solicita o astfel de procedura.
* * *
Cazuri de exhumari, in ultimii cinci ani, in Prahova, nu au fost. Mai nou, s-a dispus aceasta in cazul fostului director al ziarului „Adevarul”, Dumitru Tinu, inmormantat la Breaza. A fost gasit decedat in dimineata zilei de 1 ianuarie 2003 la Romanesti, in urma unui accident de circulatie. Printre motivele temeinice care ar justifica exhumarea, solicitata de catre fiul sau, Andrei Iucinu, se numara: faptul ca este un mare semn de intrebare cu privire la modul in care a ajuns masina in sant. Intrand in derapaj, s-a lovit violent cu partea stanga de taluzul santului, dar, in urma impactului, Tinu a fost proiectat prin geamul din partea dreapta. Apoi, medicii legisti au stabilit ca victima nu mai avea sange, iar leziunile ar fi fost cauzate de loviturile din interiorul masinii. Totusi, in interiorul acesteia, nu s-ar fi gasit nicio urma care sa ateste impactul. De asemenea, nu au fost gasite nici telefonul mobil si nici cartea de credit pe care Tinu se presupune ca le-ar fi avut in permanenta asupra sa. Apoi, cheia de la vila din Breaza, unde se spune ca urma sa se deplaseze, nu a fost gasita. Totodata, soferul de pe Salvare a declarat ca victima avea sange uscat pe fata, iar intrebarea pusa de catre Andrei Iucinu este cum de s-a uscat atat de repede, daca salvarea a sosit in mai putin de un sfert de ora si Dumitru Tinu se afla in zapada ?
Florin TANASESCU
