Cinematografele au vazut stele verzi
In niciun oras de pe valea superioara a Prahovei nu mai exista cinematografe, desi toate, de la Azuga pana la Breaza, au avut, odata, asa ceva. O parte dintre ele s-au inchiriat direct de la proprietarul RADEF – RomaniaFilm, altele cedate primariilor sau vandute, iar altele au fost revendicate si castigate de catre proprietarii lor antebelici.
„Concordia” moare lent
La Azuga, sala de film se numea „Concordia” si avea 223 de locuri. Potrivit biroului de urbanism al Primariei Azuga, cladirea in care se derulau proiectii a devenit proprietatea unor persoane particulare, fiind retrocedata. Imobilul este foarte aproape de intrarea in oras, chiar la poalele movilitei unde functiona fabrica de postav. Cum pe locul acesteia din urma se va ridica un foarte mare complex de agrement, nu-i exclus ca si fosta sala de film, mai devreme sau mai tarziu, sa cada sub lama buldozerelor. Din cate se poate observa pe la exterior, geamurile au fost inlocuite cu scanduri, iar, cand nu s-au mai gasit scanduri, cu carpe priponite neglijent in tocurile ferestrelor. La Busteni, cinematograful era parte integranta din cladirea fabricii de hartie, ceea ce a facut posibil ca aceasta sa si-l adjudece. Dupa privatizare, Hartia Busteni a devenit SC Omnimpex Hartia SA. Directorul societatii, Leonard Butnaru, ne-a precizat ca „spatiul in care sala propriu-zisa exista a fost vandut unui investitor strain in anul 1995, in incinta sa amenajandu-se sediul firmei de transformatoare Ducati (firma care are hala de productie in Poiana Tapului – n.n.)”.
„Tricolorul” – devastat de copii
La Sinaia, spatiul fostului cinematograf „Perla” este mai usor de prospectat, aceasta deoarece mecanismele economice au ajutat cladirea sa ramana in circuitul public. In prezent, aici functioneaza un restaurant cu abundente decoratiuni rustice si cu nume de provincie romaneasca. „Perla” avea doua sali, una de 270 de locuri si cealalta de 250. Potrivit RADEF, o parte din spatiul cinematografului inca face obiectul unui proces de retrocedare, in timp ce restul suprafetei este inchiriat catre doi agenti economici, printre care si anterior evocatul restaurant. In Comarnic, cinematograful a revenit Primariei, in anul 2002. Realitatea arata ca aceasta nu este deloc o soarta de invidiat. „Tricolorul”, situat foarte aproape de centrul orasului, in vecinatatea Casei de Cultura, a cazut, de cateva luni, victima debandadei generalizate. La inceput i s-au spart geamurile, apoi copiii au reusit sa-i escaladeze zidurile pentru a intra in camaruta proiectionistului si a fura de acolo role de film si, intr-un sfarsit, usile de la intrare au cedat curiozitatii largi si zac, date de perete, cu geamurile facute tandari. O incursiune inauntrul salii iti face pielea de gaina: holul de la intrare e plin de rumegus si de sticla sparta, iar recuzita veche, inca pastrandu-si tapiseria, a fost facuta mormane si depozitata haotic, inlesnindu-i-se deteriorarea. Sala, de 300 de locuri, emana un aer putregait, imposibil de respirat. Luandu-l in administrare de la RADEF, Primaria Comarnic a facut in urma cu un an, in regim de urgenta, niste lucrari de reparatie a acoperisului, costul acestora fiind de 300 de milioane lei vechi. O expertiza tehnica realizata cu acest prilej a evidentiat faptul ca imobilul trebuie consolidat, deoarece, fiind construit in 1970, nu respecta standardele curente de rezistenta seismica. Devizul total pentru reconditionarea completa a cladirii s-ar ridica la 4,5 miliarde de lei vechi, suma, deocamdata, de negasit pentru bugetul local. Edilii orasului au de gand ca, in eventualitatea consolidarii „Tricolorului”, acesta sa preia functia de Casa de Cultura pentru oras.
In Breaza, se mizeza pe tunuri
Cinematograful din Breaza este istorie. El a fost desfiintat de dinainte de Revolutie, in locul sau fiind organizata actuala Casa de Cultura „Ion Manolescu”. Nicolae Cosmulescu, referent la Serviciul de investitii al Primariei, spune ca autoritatile doresc reamenajarea salii de proiectie si punerea ei in functiune pana in primavara urmatoare: „Pana acum, am schimbat instalatia de incalzire centrala, montand una bazata pe tunuri de aer, mult mai performanta si nu are grad de comparatie cu scopul salii fata de cele traditionale. Am mai avea de inlocuit scaunele, planul inclinat si parchetul, insa nu stiu cand vom putea dispune de acesti bani. Scena e, iarasi, deteriorata; doar toaletele si acoperisul nu vor mai avea nevoie de noi investitii. Nu va fi, insa, un cinematograf de toata ziua, ci doar o sala unde vom face proiectii din cand in cand”. Mihail Tintea, directorul general al RomaniaFilm, explica motivul pentru care, in majoritatea cazurilor, societatea pe care o conduce a fost nevoita sa se descotoroseasca de salile cinematografelor: „Precizam ca inchirierea tuturor cinematografelor cu destinatie schimbata sau diversificata s-a facut prin organizarea unor licitatii publice, anterior acestor valorificari, unitatile respective fiind inchise ca urmare a scaderii dramatice a numarului de spectatori, fapt ce a determinat pierderi financiare importante pentru activitatea RADEF RomaniaFilm”.
Ionut STANESCU
