Comisia sociala a Consiliului Local Sinaia se intruneste saptamanal, joi, de la ora 14.30. In ultima zi de joi din luna, comisia acorda si audiente. Sinaieni care n-au unde locui, care au restante mari la intretinere sau care nu mai pot indura scandalurile din mahalaua in care traiesc se-ncoloneaza docil la usa amintitei comisii pentru a-i face si pe altii partasi la oful lor. Unii dintre ei sunt clienti vechi ai acestui confesional si au ajuns sa stie prea bine ca, pe cat de statornice le sunt neajunsurile, pe atat de iluzorii sunt si sperantele de a le curma. In evidentele Primariei Sinaia, s-au strans peste 1.500 de cereri scrise pentru repartizarea unei locuinte ANL si aproximativ 1.000 de solicitari pentru repartizarea unei locuinte sociale.
Urmarile unei plecari in Franta
Joi, 25 octombrie. La audiente, sosesc doua femei care locuiesc in casutele de necesitate din spatele Colegiului „Mihail Cantacuzino” – Victoria Badila si Maria Lefter. Ce problema au? Din luna iulie, administratorul acestor casute, mama unei fete bolnave de epilepsie, a plecat in Franta. A zis ca pleaca doar pentru doua saptamani, dar au trecut patru luni de-atunci si nu s-a mai intors. In tot acest interval, nimeni nu s-a ocupat de plata facturilor la utilitati, asa ca, acum, locatarii casutelor de necesitate au acumulat datorii impatrite la intretinere. Cele doua femei au venit sa le spuna consilierilor ca n-au bani sa-si plateasca facturile restante.
„Eu am pensie mica, de unde sa iau bani ca sa platesc facturile pe patru luni”, spune una dintre femei, izbucnind in plans. Consilierii le asigura ca datoriile le vor fi esalonate. Apoi le spun ca va trebui sa gaseasca urgent o alta persoana care sa faca munca de administrator. Femeile neaga, cu promptitudine, ca ar fi posibila gasirea unui locatar care sa doreasca sa ia pe umeri aceasta responsabilitate: „Nu suntem rasiste si n-avem nimic cu celelalte etnii, dar romii care traiesc impreuna cu noi in casutele de necesitate sunt si rau-platnici, si puturosi, si imputiti si, daca le zicem ceva, ne sar in cap. Asta-i motivul pentru care nimeni nu doreste sa accepte postul de administrator. Stim prin ce trecea doamna Tatiana (fostul administrator – n.r.) din cauza lor. Toata ziua ii bateau in usa sa-i reproseze ba ca le-a pus prea mult la intretinere, ba ca nu tinuse cont de zilele in care ei lipsisera de-acasa”.
Amintindu-si de comportamentul celor cu care imparte saracia baracilor din Izvor, pe Maria Lefter o podidesc din nou lacrimile: „Acolo este un vocabular de nedescris. Eu vreau sa-mi educ bine nepoata, cum va creste ea daca aude toata ziua vorbele pe care le-aude?”. Femeia intreaba cand vor fi gata viitoarele locuintele construite pentru evacuati. N-o intereseaza sa se mute intr-una dintre incaperile caminului Concifor (a carui compartimentare va fi definitivata peste cateva luni), din moment ce acolo vor fi amenajate numai locuinte cu o singura camera. S-a saturat pana la disperare ca impreuna cu fiul, fiica si nepoata sa, sa imparta doar o incapere! I se raspunde ca blocurile pentru evacuati vor fi gata cel mai devreme peste un an. Nu i se poate garanta, insa, ca va primi un apartament in acele imobile. In momentul repartizarii lor, vor fi luate in calcul toate cererile existente in baza de date a primariei.
Cele doua femei sunt urmate in audienta de o alta locatara a casutelor de necesitate: Julieta Tudor. Vrea sa stie de la consilieri daca baraca in care traieste va fi demolata de administratie. Prin cartier a circulat un astfel de zvon, asa ca femeia se intreaba daca mai are rost sa se-apuce de izolarea peretilor incaperii sale cu polistiren. Consilierii neaga varianta demolarii si-i spun ca, inainte de a-si izola termic locuinta, trebuie sa instiinteze primaria.
„Domnilor, ma omor!”
Dupa Julieta Tudor, intra in audienta Valeriu Costea (foto), un batranel cu hainele zdrentuite, care schioapata foarte sever. Spune ca doarme sub un acoperis improvizat in padure, unde n-are nici lumina, nici caldura, nici apa si ameninta ca, daca il va prinde iarasi frigul fara incalzire, isi va pune capat zilelor. Anul trecut, a supravietuit iernii, fiind internat la Spitalul de Ortopedie din Azuga cu mai multe fracturi. „Am stat in ghips cinci luni, pana a venit primavara”. Din cate se pare, s-a captusit cu betesugul de la picioare dupa ce a fost lovit de o masina. El neaga, insa, aceasta versiune si, pentru a-si explica handicapul, spune o poveste incurcata, cum ca ar fi fost lovit de un alt vantura-lume, dupa ce s-au certat pentru niste bani. Pentru a fi bransat la curent, „de undeva, din vecini”, ii daduse acestuia un casetofon. Vagabondul i-a vandut aparatul fara sa se fi tinut de cuvant, iar cand a fost sa-si ceara banii inapoi, batranelul a incasat o lovitura strasnica de la „debitor”. A cazut, s-a impiedicat de acareturile din cotlonul sau salbatic si si-a zdrobit colul femural.
In concluzie, Valeriu Costea asteapta o locuinta sociala din cele construite pentru evacuati. Asteapta zadarnic, deoarece nu indeplineste criteriile pentru a primi un adapost din partea statului. De cand se afla in Sinaia, nu a fost niciodata stapan al vreunui imobil si nici evacuat de vreun proprietar. Singura care l-a „evacuat” a fost sora sa, care, desi traieste in Germania, nu-i da voie sa locuiasca in apartamentul ei gol din Cartierul Sfantul Ilie.
Ionut STANESCU
