Dorind sa eternizeze printr-un monument memoria prahovenilor din Batalionul II Vanatori, care au contribuit, hotarator, la prima mare victorie romaneasca din Razboiul pentru Independenta, ploiestenii si-au ales un comitet de initiativa in frunte cu I. Gr. Sorescu si Nicolae Prasanu. Timp de sapte ani, comitetul a colectat fonduri de la peste 20.000 de cetateni din Ploiesti si din alte localitati, adresandu-se apoi pentru executie sculptorului Georgio Vasilescu.
Vom lasa pentru alta data sa vorbim despre artistul autor, despre opera lui si despre istoria acesteia, multumindu-ne acum doar sa evocam momentul dezvelirii monumentului.
In primavara anului 1897 acesta era gata, Vasilescu telegrafia din Venetia ca piesele din care era compus monumentul au fost imbarcate pe vapor.
La debarcarea lor insa, la Braila, una dintre piese s-a sfaramat. S-a telegrafiat in Italia si, cum nu era o piesa foarte importanta, s-a reconstituit si in trei luni a ajuns in Romania. Oricum, inaugurarea a trebuit sa fie amanata neputand avea loc in ziua nationala de 10 mai.
Intre timp, pregatirile se terminasera la Ploiesti: se alesese locul unde sa fie amplasat, in mijlocul rondului dinspre centru al Bulevardului Independentei si s-a organizat „pastila” pe care sa fie asezat. S-a confectionat la Scoala de arte si meserii grilajul de fier forjat, s-au adus doua tunuri turcesti capturate la Plevna, s-a montat monumentul.
Monumentul nu a fost dezvelit nici la 30 august – ziua cuceririi redutei Grivita de catre vanatorii din Batalionul II Ploiesti, deoarece Radu Stanian, primarul care tinea mortis sa ia parte, s-a imbolnavit. De-abia dupa mai bine de o luna, dupa ce Stanian murise s-a putut indeplini aceasta mare dorinta a ploiestenilor.
Acum 110 ani, in ziua de 12 octombrie 1897, in care a fost dezvelit monumentul si a fost inaugurat si Bulevardul Independentei, recent terminat, rondul si strazile din jurul lui erau pline cu mii de oameni.
Erau prezenti: Regele Carol I si printul mostenitor Ferdinand, membrii guvernului, deputatii si senatorii de Prahova si alti parlamentari, profesori universitari si academicieni, toate autoritatile locale, scolile secundare. O companie din Regimentul 7 Prahova, cu muzica si drapel, a dat onorul. Mai era cate un pluton din fiecare unitate militara si fusese adus si un pluton din batalionul II Vanatori care nu mai era in garnizoana Ploiesti. Mai fusesera invitati veteranii, printre care Grigore Ion, eroul de la Grivita si venisera si nenumarati curiosi.
In cuvantul lui, regele a omagiat vitejia si spiritul civic al prahovenilor si a dezvelit monumentul; Ion Gr. Sorescu, presedintele comitetului, a incredintat monumentul orasenilor, cerandu-le sa-l pastreze si sa-l ingrijeasca. Generalul Al. Candiano Popescu, fostul comandant al batalionului II, a evocat, in cuvinte emotionante, acea zi ” de sange uda” de la 30 august 1877.
Paul D. POPESCU
