Alegerea Patriarhului si pretul dublei de porumb
Alegerea noului Patriarh Daniel in fruntea ortodoxiei romane este fara indoiala un eveniment. De la moartea, considerata de unii dubioasa, a Patriarhului Teoctist s-au consumat energii jurnalistice, politica s-a amestecat si ea in treburile Bisericii, clerul in intregul lui a trait frisonul electoral bisericesc. Ai fi crezut ca Dumnezeu din ceruri devine, cel putin pentru varfurile Bisericii, un subiect secundar, detronat din preocuparile de slujba si rugaciune de alegerea Patriarhului. Prin declaratii in doi peri, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a strecurat si el o codita draceasca in aceasta poveste, lasand sa se inteleaga ca intre inaltii ierarhi ar exista si unii cu galoane securistice sub sutana. Pana la urma, mitropolitul moldav (originar din Banat) a fost inscaunat ca al saselea Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane, functie inalta daca iei in considerare preponderenta credinciosilor ortodocsi in masa populatiei. Pentru unii, Patriarhul e mult mai important decat seful statului, primul ministru sau ministrul de razboi pentru ca el te poate ajuta cu o vorba buna, direct la Cel de Sus.
Ce s-a petrecut in aceasta vreme in masa mare de mireni? A frisonat-o la fel de tare alegerea Patriarhului, si-a dat cu parerea care-i mai bun, care-i mai evlavios, care-i mai carturar? Este Bartolomeu mai sfant decat Daniel sau doar mai batran? E Teofan mai nimerit in descalcirea treburilor bisericesti decat aproape necunoscutul ierarh de Mures sau Covasna? As! Taranii, intre care ma misc de la o vreme, au alte preocupari, cele mai vizibile fiind legate de recolta, costul mancarii, valoarea pe piata a dublei de porumb, intr-un an cu seceta in cea mai mare parte din tara. Ati fost pe la oras (vineri este targ la Urlati), cat a ajuns dubla de porumb? – ma intreaba nea Lache, un taran evlavios, nelipsit duminica de la slujbele religioase din biserica satului. Am auzit, zice, ca a suit la 200 de mii de lei. E jale, murim de foame, concluzioneaza omul fara sa mai astepte raspunsul meu. Ce sa-l mai intreb pe acest taran septuagenar pe care-l consider habotnic de Inalt Preafericitul Daniel? Sacul de tarate la privati a urcat de la o suta cinci mii lei la o suta optzeci de mii de lei in cateva luni. Dubla de grau e o suta cincizeci de mii de lei pe piata. Socru-meu, din Oltenia, imi spune ca nimeni nu mai vinde cereale. Cei care au rezerve de grau si porumb le tin in pod pentru vremuri mai grele. O situatie similara in zone intinse ale Moldovei. O batrana din satul Mires spune ca nu gaseste oameni sa-si culeaga porumbul pe Jariste (un deal sub paduri), ea fiind batrana si bolnava, cu omul mort. Iata, preocupari. Religia se topeste spre margini in concretetea traiului si a trebuintelor zilnice. Patimile starnite de ierharhie, sforile trase, interesele de clan se fac mici de tot aici, pana la disparitie. Doar pentru noi, in Capitala, in centrele de galceava politica, in cancelariile unde se inghesuie clerul alegerea Patriarhului a starnit patimi. Mireanu de jos, absent la marea politica, isi vede mai departe de ale lui. E bine, e rau?
Lucian Avramescu
