„Dar sa nu credeti ca la noi sunt numai detinuti nescolarizati. Avem si persoane cu studii superioare”, ne spunea, cumva cu mandrie, sefa Serviciului Educatie si asisenta psiho-sociala, din cadrul Penitenciarului Ploiesti, Simona Marin. Cu patru clase, cu niciuna sau cu studii superioare, toti cei care raspund pentru faptele penale sunt, conform interlocutoarei noastre, oameni. „Noi nu avem caderea sa-i judecam. Ba, mai mult; atata timp cat sunt in custodia noastra, suntem chiar un fel de avocati ai persoanelor private de libertate. Este firesc sa le luam apararea. Desigur, motivat si cand se justifica acest lucru”. In fapt, Penitenciarul poate fi comparat cu o microcomunitate. Sau, dupa cum avea sa ne spuna medicul primar Costin Popovici, „aici este reprezentarea, la scara mai mica, a unei comune”.
14 ei, 14 ele !
Dintr-o localitate in alta, daca nu ai interdictia legala de a o parasi, desigur, te poti deplasa la rude, prieteni, iubite… Aidoma stau lucrurile si cu locatarii de la penitenciarul ploiestean. Corespondenta biunivoca intre 14 arestati din municipiu si 14 arestate de la Targsor exista. Periodic, sunt organizate intalniri intre acestia, pentru consolidarea relatiilor de familie – acolo une este cazul – sau de prietenie. ” De obicei, acest lucru se intampla de Paste sau Craciun, dar si la solicitarea expresa a detinutilor”. Procedura de rigoare: in prealabil, este trimis un fax, la Targsor, pentru a veni confirmare ca da, intr-adevar, arestatul are logodnica acolo. Urmeaza, apoi, intalnirea…
Se intampla, uneori, ca ea – fiica, mama, sotie, logodnica – sa refuze ! „Motiveaza ca are oaspete pe altcineva, si nu poate aloca timpul altui vizitator” (comandant adjunct Laurentiu Popescu). „Pot fi si justificari subiective”, adauga Simona Marin. Ce este de inteles aici ? Ca nu vrea ea sa aiba de-a face cu el. Ca in civilie, nu ?
Studenti de-adevaratelea
Folclorul care circula si este inca de actualitate, vizavi de o persoana care a ispasit o pedeapsa este acela de a fi fost „student”. Ei bine, la Penitenciarul din Ploiesti chiar au fost studenti anul trecut, iar acum exista posibilitatea de a fi urmate cursurile unei facultati. Conform noilor reglementari, nu la zi, nu la seral, nici gand de fara frecventa, ci pe sistemul „Invatamant la Distanta”. Deocamdata, pentru anul in curs nu s-a inscris nimeni, dar nu-i timpul trecut. Care sunt profilurile cele mai frecventate ? Dreptul, evident… In 2006, au fost arestati care au dorit sa-si continue studiile, fiind transferati mai aproape de institutia de invatamant. Cum vor putea practica avocatura, de exemplu, dat fiind faptul ca au antecedente penale ? Dupa reabilitare. Ca vor da in judecata sistemul, greu de crezut…
Oameni, nu altceva
„Pentru noi, sunt oameni, nu altceva. Au inclinatii spre lucrurile artistice. Societatea ii priveste altfel, lucru care tine de mentalitate. Iar ea, mentalitatea, nu se va schimba asa de usor”. De altfel, dupa spusele Simonei Marin, actul de cultura la detinuti presupune vizitarea muzeelor, a manastirilor s.a. Au si hobby-uri: sculptura, desen, pictura. Creatiile sunt expuse trimestrial. Indeobste la Biblioteca Judeteana „Nicolae Iorga”. Directorul acesteia, Nicu Boaru, chiar a pus in practica ideea de cultura fara frontiere. De cate ori are posibilitatea, doneaza carti penitenciarului. Biblioteca acestuia insumeaza 3.100 de volume. Ce se citeste ? Beletristica, cu predilectie. Nu in ultimul rand, cartile in care actiunea este prinsa intre coperti si, evident, dragostea. „Detinutul in ipostaza de model antiinfractional” nu este insa o carte, ci un program care se adreseaza elevilor. A rulat pana s-a luat vacanta, va fi reluat dupa ce incepe scoala. Rezultatele acestuia: „Am primit scrisori de la parintii adolescentilor, care ne multumeau pentru initiativa. Se pare ca, venind in vizita aici, tinerii constientizeaza mai bine ce inseamna libertatea”.
IQ ridicat
Coeficientul ridicat de inteligenta al puscariasilor a fost demonstrat si la competitia de sah, desfasurata la Giurgiu. Au participat patru reprezentanti de la Ploiesti, trei dintre ei intorcandu-se cu diplome. Dupa „mutarile” castigatoare, si rasplata: suplimentarea drepturilor. A fost incropita si o echipa de fotbal, dar din cauza „transferurilor”, lotul acesteia a fost subtiat. Oricum, pana in primavara, cand se va da startul unui campionat inter-puscarii, se va reface si formatia, iar participarea va fi pe regiuni. Posibili adversari din fazele preliminarii: detinutii de la Margineni. Semifinalele si finala se vor desfasura la Focsani, Targu Ocna sau Poarta Alba, care au cele mai meseriase terenuri de fotbal. Varianta unei partide intre personal si „locatari”, aflata in stadiul de tentativa la inceputul anului, a fost anulata. Din motive temeinice…
Sfatul medicului: „Nu fumati”
Unii isi bat cuie in talpa. La figurat. Cei de dupa gratii, in cap ! La propriu. Ultimul aspect ar fi de domeniul trecutului – dupa cum ne-a spus medicul primar Costin Popovici. „Sa tot fie patru, cinci luni de cand nu am mai avut astfel de cazuri”. Dar, cum orice puscarie trebuie sa-si respecte cutumele, inghititul de obiecte straine sau scrijelitul pe brate – transversal, nu longitudinal ! – fac parte dintre „tabieturi”. Chiar daca acestea s-au „diminuat simtitor”. Tot in ultimele patru, cinci luni. Ce boli sunt mai frecvente ? Detinutii sufera de TBC, reumatism. Au fost si cazuri de SIDA. Despre acestea, se vorbeste la trecut. Ca, de altfel, si in cazul evadarilor. Au fost… Desigur, nu este exclusa posibilitatea de a „sari gardul”, fiindca niciodata nu poti sa stii ce este in mintea omului. Asta nu face, insa, obiectul muncii medicului Popovici, care, intrebat retoric daca, vreodata, conditioneaza actul medical de un pachet de tigari, ne-a precizat ca acestea sunt la mare pret pentru detinuti. „Desi eu ii sfatuiesc sa nu fumeze…” In rest, problemele medicale sunt comparate de catre medic cu cele dintr-o comuna. Adica sunt aceleasi.
***
Simona Marin ne spunea ca detinutii sunt priviti ca niste oameni. Nu este loc de ceea ce se numeste sugestibilitate de statut („Tu esti puscarias, te tratez ca atare”). Mai degraba, „afara”, dupa ce se libereaza, sunt priviti piezis cand isi cauta de lucru, sau chiar de catre rude. Iar cei care n-au unde gasi un adapost, poate parea un paradox, vor sa se intoarca dupa gratii. A fost, recent, un caz in care cel liberat nu se dadea plecat de la poarta inchisorii, ci dorea sa revina in puscarie. Sau, in „comuna”, fiinca se simtea dezradacinat…
Fl.TANASESCU
