Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, va oficia slujba de inmormantare a Patriarhului Teoctist. Alaturi de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, la oficierea slujbei vor participa soborul de ierarhi ai Sfantului Sinod al BOR si delegatiile bisericilor ortodoxe surori. La Palatul Patriarhal, unde a fost mutat, marti, trupul neinsufletit al Patriarhului si in Catedrala Patriarhala unde a fost readus aseara, slujba de priveghi se desfasoara necontenit. Preotii citesc psalmi din cele 12 Evanghelii ale Invierii, precum si rugaciuni specifice la priveghiul monahilor. Ieri membrii Guvernului au pastrat, la inceputul sedintei Executivului, un moment de reculegere in memoria Patriarhului Teoctist, la propunerea premierului Calin Popescu-Tariceanu. „In numele Guvernului am exprimat profundul regret pentru pierderea pe care a suferit-o Biserica si credinciosii ortodocsi din Romania. De aceea, v-as propune sa pastram un moment de reculegere”, a afirmat primul ministru la inceputul sedintei de Guvern.
Programul oficial al funeraliilor
Ceremonia funerara va incepe vineri, la ora 7.00, cu slujba Sfintei Liturghii, oficiata de PSS Sebastian Ilfoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. La ora 9.00 este programata o sedinta comemorativa a Sfantului Sinod in prezenta delegatiilor oficiale, la care vor fi rostite discursuri atat din partea conducatorilor de biserici, cat si a presedintelui Traian Basescu. Slujba propriu-zisa de inmormantare incepe la ora 11. Reprezentantii Patriarhiei au anuntat ca printre cei care si-au confirmat deja prezenta la funeralii se numara Bartolomeu al Constantinopolului, patriarhul ecumenic al Constantinopolului, dar si Anastasios al Albaniei, arhiepiscopul Albaniei, intiistatator al Bisericii Ortodoxe din Albania, Hristofor al Cehiei si Slovaciei, intiistatator al Cehiei si Slovaciei, si Ilie Catolicosul al Georgiei. Guvernul a adoptat in sedinta sa de ieri hotararea prin care declara data de 3 august 2007 zi de doliu national. Aceasta masura presupune coborarea in berna a tuturor steagurilor Romaniei, fie ca sunt arborate de institutii publice, misiuni diplomatice, nave, partide, organizatii sindicale sau patronale.
Aceeasi obligatie revine si persoanelor fizice, daca arboreaza drapelul Romaniei la domiciliu sau la resedinta.
De asemenea, hotararea prevede ca in ziua de 3 august, posturile nationale de radio si televiziune, precum si institutiile de cultura isi vor adapta programul in mod corespunzator.
De asemenea, Guvernul a alocat 1 milion de lei noi pentru Biserica Ortodoxa Romana, prin Ministerul Culturii si Cultelor, pentru organizarea, in bune conditii, a alegerilor si instalarii noului patriarh, in toamna acestui an.
Inmormantare dupa randuiala prevazuta pentru monahi
Inmormantarea Patriarhului Teoctist este un ritual funerar special, diferit nu numai de cel al mirenilor, ci si de cel al preotilor, iar toata randuiala este descrisa in Panihida, carte despre slujbele de inmormantare.
Panihida, carte dedicata slujbei de inmormantare, evoca procesiunea inmormantarii unui arhiereu, cea mai inalta treapta a slujitorilor lui Dumnezeu. Ritualul inmormantarii Patriarhului Teoctist va fi cel al monahilor. Spre deosebire de monahi, Patriarhul va fi inmormantat in sicriu.
“De se va muta catre Domnul unul dintre calugari, se va muta trupul lui jos pe rogojina si se va randui un calugar care va ingriji adormitul”. Calugarul va sterge trupul adormitului arhiereu cu un burete in cruce la fel ca la slujba botezului: pe frunte, pe ochi, pe maini, pe piept, pe picioare si pe genunchi si “nimic mai mult”.
Ulterior, trupul adormitului va fi imbracat cu camasa noua si apoi i se va pune rasa (n.r.haina neagra). I se va pune o curea si apoi se va incalta cu pantofi noi. Sub trupul adormitului va fi asezata o mantie, “din cap pana in picioare”, iar calugarul va taia “cu cutitul” marginile mantiei, insa nu le va rupe de tot. Fasiile vor fi folosite pentru invelirea trupului in trei cruci la cap, la piept si la genunchi, iar cu restul fasiilor se vor lega picioarele adormitului.
Inceputul slujbei de inmormantare va fi acelasi cu cel pentru mireni, respectiv rugaciunile incepatoare, troparele adormitilor, extenia intreita pentru adormiti si rugaciunea “Dumnezeul duhurilor “. Dupa cantarea Psalmului 118, slujba se diferentiaza prin antifoanele invierii cantate pe opt glasuri. Antifoanele invierii nu se canta la slujbele mirenilor, slujba obisnuita fiind urmata direct de canonul inmormantarii.
Slujba va continua in acelasi mod ca pentru mireni, respectiv se va citi Condacul, Icosul, Fericirile, Apostolul si Evanghelia. Urmeaza sarutarea Evangheliei de pe pieptul adormitului, timp in care se vor canta Podobii. Potrivit Panihidei, in cazul inmormantarii unui arhiereu se va inconjura biserica cu sicriul adormitului. In drumul catre mormant, se vor canta Stihirile Sfantului Ioan Damaschin. La groapa, episcopii vor arunca tarana in semnul crucii spunand “Al Domnului este pamantul si plinirea lui” si vor varsa cenusa din cadelnita.
Arhiereul este imbarcat la inmormantare cu urmatoarele vesminte: stihar, epitrahil, manecute, brau, epigonat (bedernita), sacosul, omoforul mare, mitra, carja si omoforul mic.
Stihar – Vesmant lung si larg pe care il poarta preotii ortodocsi in timpul Liturghiei
Epitrahil (sau patrafir) – Cel mai important vesmant liturgic, in forma de esarfa ale carei extremitati atarna in jos pe piept
Epigonat – Vesmant arhieresc in forma de romb, care se leaga cu un snur dupa gat, atarnand pe genunchiul drept.
Sacosul – Vesmant bisericesc pe care arhiereii il poarta peste stihar la oficierea slujbelor bisericesti.
Omoforul Mare – Vesmant care se poarta pe umeri si reprezinta vesmantul “Pastorului cel Bun”. Omoforul Mare se pune la inceputul Liturghiei pana la Apostol, cand se scoate si se inlocuieste cu Omoforul Mic cu care se ramane tot restul slujbei.
Romania este singura tara ortodoxa in care Patriarhul bisericii este intr-o tinuta complet alba. Croiala vesmantului arata apartenenta la ortodoxie, iar culoarea acestuia, latura latinitatii poporului roman.
Istoria vesmintelor albe a pornit de la primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, in noiembrie 1925, patriarhul Miron, care a primit din partea mitropolitului Dionisie al Varsoviei o camilafca alba. Camilafca este panza purtata de monahi peste potcap (n.r. acoperamant al capului, purtat de preotii si calugarii ortodocsi) in anumite ocazii.
Camilafca alba era un semn al bisericilor autocefale dupa patriarhatele istorice – Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim.
