Psalmul 50
Se spune, iar noi credem ca dintre cei 150 de psalmi inserati in Vechiul Testament, cel mai frumos si cel mai cunoscut (memorat de numerosi enoriasi) este Psalmul 50 al regelui David. Pentru ca si in versiunea romaneasca a acestui psalm persista numeroase arhaisme si cativa termeni nepotriviti, ceea ce ii micsoreaza frumusetea, iata de ce vrem sa propunem o varianta cat mai literara, redactata de noi in conformitate cu normele ortoepico-ortografice si gramaticale ale limbii romane contemporane. In paranteze am notat cuvintele inlocuite si cele inutile. “Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa marea Ta mila (in loc de “mare mila Ta”) si dupa multimea indurarilor Tale. Sterge fara – delegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curata (ci nu „curateste”) ! Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie, Unuia, am gresit si rau inaintea Ta am facut ca sa fie indreptatite cuvintele Tale si sa biruiesti cand vei judeca Tu. Caci, iata, in (ci nu „intru”) faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Iata, adevarul ai iubit. Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat (fara „mie”). Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curata (ci nu „curati”), spala-ma-vei si, mai vartos, decat zapada ma voi albi. Auzului meu ii vei da bucurie si veselie. Bucura-se-vor oasele mele (fara „cele”) smerite. Intoarce-Ti fata (fara „Ta”) de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le ! Inima curata zideste in (ci nu „intru”) mine, Dumnezeule, si duh drept innoieste in (ci nu „intru”) cele dinauntrul meu (ci nu „dinlauntru ale mele”)! Nu ma lepada (fara „pe mine”) de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-L lua de la mine ! Da-mi (fara „mie”) bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste ! Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de varsarea sangelui, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea Te va lauda (ci nu „va vesti lauda Ta, formulare care constituie cea mai grava eroare de exprimare). Ca de-ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat. Arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit. Inima franta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, in bunavoirea Ta, Sionului si sa se construiasca (sau „sa se faca”, ci nu „sa se zideasca” fiindca se produce, astfel, un pleonasm suparator) zidurile Ierusalimului ! Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile-de-tot, atunci voi pune pe altarul Tau jertfa (ci nu „vitei”)”.
Mihai Stere DERDENA
