Microorganismele care determina aparitia meningitei pot fi transmise de la o persoana la alta sau de la rozatoare ori insecte, la oameni. De la om la om, meningita se transmite prin sarut, contact sexual, tuse, stranut, materii fecale. Barbatii fac meningita mai frecvent decat femeile. Totodata, copiii care isi petrec mai mult timp in colectivitati, spre exemplu la gradinita, prezinta un risc mai ridicat decat ceilalti copii de varsta lor de a dezvolta aceasta afectiune. Netratata la timp, meningita poate provoca sechele ale creierului si chiar decesul pacientului. Pentru aceasta afectiune exista doar tratament medicamentos, nu si chirurgical.
Meningita reprezinta o infectie a tesuturilor creierului – meningele – si, uneori, si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Aceasta afectiune se manifesta prin umflarea tesuturilor creierului sau, in cazul meningitei spinale, prin umflarea tesuturilor maduvei spinarii. Meningita apare mai frecvent la copii, la tinerii cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, la varstnici, precum si la persoanele cu un sistem imunitar scazut. Meningita in forme severe poate duce la deces.
In cele mai multe dintre cazuri, severitatea depinde de microorganismul care a cauzat infectia, de varsta pacientului si de celelalte afectiuni pe care le-a mai avut bolnavul. Meningita este cauzata, indeosebi, de virusuri sau bacterii – meningococ sau pneumococ. Rareori, si pacientii cu tuberculoza sau sifilis ori cei care, recent, au avut oreion, pot dezvolta meningita. Totodata, aceasta afectiune poate afecta si persoanele care au suferit rani la nivelul cutiei craniene sau pacientii care au necesitat interventii chirurgicale pe creier. Meningita virala, provocata in aproape 90 la suta dintre cazuri de enterovirusuri, afecteaza, indeosebi, bebelusii. Acest tip de meningita a cauzat, in ultima vreme, grave imbolnaviri si in Prahova, ceea ce a determinat Ministerul Sanatatii sa atraga atentia asupra debutului unei epidemii. Enterovirusurile fac parte din flora intestinala si pot provoca meningita cand sunt transmise de la o persoana la alta prin intermediul alimentelor, apei sau al obiectelor contaminate.
Cele mai multe cazuri de meningita virala se inregistreaza spre sfarsitul verii si la inceputul toamnei. In general, acest tip de meningita nu imbraca forme severe. Pacientul se vindeca in cel mult doua saptamani. Meningita bacteriana este provocata fie de meningococ, fie de pneumococ. Aceste bacterii traiesc in organismul uman, insa provoaca meningita numai daca ajung la LCR sau la meningele care inconjoara creierul si maduva spinarii. Uneori, meningococul sau pneumococul se pot transmite de la o persoana la alta prin saliva. Cele mai multe cazuri de meningita bacteriana se inregistreaza de la sfarsitul iernii pana la inceputul primaverii. Meningita bacteriana imbraca forme mult mai severe decat cea virala.
Simptomele meningitei bacteriene apar brusc si au o durata de cel putin trei saptamani. Pacientii cu acest tip de meningita necesita internare in spital si tratament cu antibiotice. Netratata la timp, meningita bacteriana poate duce la complicatii – convulsii, pierderea auzului, afectiuni oculare – si chiar la deces. Probabilitatea de deces este mai mare in cazul pacientilor cu varste de peste 50 de ani, in cazul celor care au convulsii sau intra in coma in primele 24 de ore de la declansarea bolii, in cazul copiilor cu varste sub doi ani. Meningita se manifesta prin dureri puternice de cap, febra, varsaturi, convulsii, gat intepenit, varsaturi, confuzie, oboseala, eruptii pe piele, sensibilitate a ochilor la lumina puternica, dureri musculare, ameteala. La nou-nascuti, simptomele meningitei constau in febra, scaderea poftei de mancare, stare de agitatie, eruptii pe piele, varsaturi. In vederea diagnosticarii cu meningita, cel mai important test este punctia lombara. Aceasta consta in prelevarea unei mostre de LCR, care ajuta la identificarea microorganismelor care au provocat meningita.
Totodata, pacientului i se vor efectua teste de sange, teste de urina, rezonanta magnetica nucleara la nivelul creierului, radiografie toracica si biopsie de la nivelul eruptiilor de pe piele. Tratamentul este stabilit in functie de microorganismul care a cauzat meningita, de varsta pacientului, de antecedentele medicale. Cei mai multi pacienti cu meningita virala usoara pot fi tratati la domiciliu. Acestor bolnavi li se administreaza medicamente pentru ameliorarea durerii si scaderea febrei. Meningita bacteriana necesita internarea pacientului in spital si tratarea acestuia cu antibiotice. Totodata, pacientii cu meningita bacteriana sau cu meningita virala severa pot necesita administrarea de oxigen.
