CASA PAPP
Vom aminti acum un edificiu care nu numai ca este trecut pe lista monumentelor (la pozitia 26) cu adresa „str. Armoniei nr. 1”, dar si cu data constructiei lui, anul 1880. Este denumit „Casa George Papp”, probabil dupa numele primului proprietar sau al celui care a cumparat-o de la acesta.
Cel care a ilustrat cel mai bine imobilul, Gabriel M. Papp (poate un nepot al lui George), a fost mare comerciant, viticultor, om de afaceri, filantrop, unul dintre notabilii vremii lui. A fost proprietarul magazinului „Hora taraneasca” preluat de la Moscu Sabetay, pe care l-a mutat de la parterul primariei in imobilul propriu din Piata Unirii si din care a facut cea mai importanta unitate de desfacere de galanterie, mercerie, metraje, confectii, tricotaje (detalii si angro). Era de o cinste deosebita fata de clientii sai mari si mici si se purta omeneste cu angajatii. Si-a largit afacerile si in sfera viticulturii. Avea doua vii cu crame si un mare depozit de vinuri alese, la Ploiesti.
Pe parcursul a peste 20 de ani a fost membru in consiliul de administratie al Camerei de Comert si Industrie Ploiesti, timp de opt ani a fost vicepresedinte al acesteia si cateva luni – chiar presedinte. A fost unul dintre marii filantropi ai orasului Ploiesti si membru in clubul Rotary. Din toamna anului 1940, odata cu venirea la putere a legionarilor, cand si-a pierdut toate bunurile, nu mai stim nimic despre el.
Din fericire, si in perioada comunista, imobilul a fot locuit de niste familii de intelectuali care au stiut sa-l pastreze – sau cel putin sa nu-l distruga – astfel incat, cu o renovare, nu foarte costisitoare, edificiul ar putea redobandi intraga lui frumusete si prestanta, usor de surprins si astazi.
Planul este acela al unui poligon neregulat care sugereaza ca edificiul a fost facut in etape, pastrandu-se insa un stil unitar. In partea principala (mai inalta) a casei, avem un corp central care ocupa circa un sfert din latimea casei, iesit cu aproape un metru din fatada dinspre strada, corp marcat si in acoperisul inalt printr-un foisor in forma de trunchi de piramida. Mai sunt si doua aripi, avand fiecare aceeasi latime cu acesta, si in continuarea celei de est – o extindere mai scunda si mai retrasa. Intrarea principala era practicata in corpul proeminent si era foarte complexa: o scara cu trei trepte, din ce in ce mai scurte, ultima fiind o minuscula platforma, marginita cu doua ornamente din beton, in chip de ghivece. Usa dubla cu un oberlicht in partea superioara este flancata de doua ferestre lungi si inguste si are deasupra o copertina sustinuta de doua pseudo-coloane cu capiteluri complicate.
Decoratia multa, foarte multa, este presarata din belsug pe fatade, dar faptul ca este de bun gust intr-un repertoriu variat, distribuita pe o enorma suprafata nu da impresia de incarcat. Mai bogata si dovedind multa fantezie este ornamentarea de deasupra ferestrelor si cea de sub acoperis sau cea din zona intrarii principale.
Paul D. POPESCU
