• De la Grigore Cantacuzino, la Nicolae Ceausescu
Cu exact o suta de ani in urma, Grigore Gheorghe Cantacuzino – unul dintre cei mai potenti oameni ai tinuturilor prahovene – a hotarat si a inceput, la Floresti, constructia unui palat care sa imite vestitul, pe-atunci, Trianon, de la Versailles, de langa Paris. Si-a propus ca, in noua sa resedinta, sa poata locui, in fiecare zi, in alta camera – de aici si vastitatea constructiei, si sa aiba toate anexele necesare unui trai pe masura pretentiilor vremii – sali de bal, saloane pentru oaspeti, la care a adaugat terenuri de golf si de echitatie, piscina, un turn de observatie, fantani arteziene asemanatoare, de asemenea, celor de la Versailles, si, firesc, pavilioanele pentru personalul de intretinere si toate celelalte servicii. Constructia, realizata in stilul „Mavros”, a durat aproape doua decenii si a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epoca, inclusiv betonul armat, sina de cale ferata, sau granitul – pe care-l folosea Anghel Saligni la podul de la Cernavoda. Cu toate acestea, cutremurul din 1940 avea sa-l afecteze serios, la avariile cataclismului natural istoria adaugand altele si mai crunte: prapadul lasat in urma de rusi in al doilea razboi mondial – care au furat tot ceea ce era de valoare si nu numai – sau dezastrul efectiv pe care l-au generat colectivizarea si activitatea desfasurata aici, in sediul-castel al CAP-ului din localitate. Ruinarea s-a accentuat pe zi ce trecea si tentativa lui Nicolae Ceausescu – din 1982 – de a transforma Micul Trianon, cum intrase, deja, in vocabularul tuturor, in casa de vanatoare, a fost sortita esecului. A ramas, insa, de-atunci – dupa cum ne declara domnisoara Liana Dobrinescu, arhitect la Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural – un proiect de restaurare a castelului si a celorlalte acareturi care, insa, din cauza valorii mari pe care le presupuneau operatiunile de refacere chiar si pentru acele vremuri, nu a fost transpus in practica. Astazi, din soseaua ce leaga Florestiul de satul apartinator – Calinesti, sau de pe strazile din apropiere, Micul Trianon – cum ii vom spune si noi castelului cantacuzin (foto 1) – iti trezeste interesul prin dimensiuni, cel putin, si prin arhitectura care, de la oarece distanta, pare sa fie neschimbata de timp.
• Statul, spitalul si hotii
Daca de la distanta, cum spuneam, nu-ti dai seama de dezastrul care domneste pe fosta mosie cantacuzina – devenita, totusi, obiect de patrimoniu national, aflat in evidentele si grija autoritatilor statului – cum te apropii de ziduri realizezi ca o iresponsabilitate demna de pus la respectivele ziduri a condus la imagini pe care cu greu ti le poti inchipui: ziduri, cu stucaturi si alte ornamente de epoca prabusite sau care abia se mai tin spanzurate in fierul-beton folosit de constructor; imagini ca dupa bombardament, desi pe respectivul loc, cu tot razboiul care a trecut, nu a cazut nicio bomba. Fostele pajisti si amenajari au disparut, pe teren plimbandu-se bolnavii din Sanatoriul TBC amenajat in fostul conac cantacuzin, iar cand paza este mai putin vigilenta – caci administratia locala a introdus acest serviciu intre obligatiile Politiei comunitare – pasc animalele sau, ceea ce este si mai grav, se fura, in continuare, materialul de constructie demolat sistematic de localnici, la fel de iresponsabili ca si cei care ar trebui sa se ingrijeasca de soarta Micului Trianon. Singurul obiectiv care nu pare a fi afectat prea tare este turnul castelului (foto 4), si aceasta deoarece s-a luat masura inchiderii caii de acces pentru ca in interiorul sau se aruncau animalele moarte sau era transformat, ad-hoc, in WC public. Se putea recurge la aceste practici deoarece de la castel pleca, pe sub apele Prahovei, un tunel ce dadea in conacul de pe dealul de vizavi, din Calinesti, al aceluiasi Grigore Gheorghe Cantacuzino.
Asadar, statul nu are bani pentru conservarea acestui monument – care, oriunde in afara, ar fi o bijuterie – Spitalul TBC infesteaza locul cu bacilul Koch, incat si animalele care mai pasc se imbolnavesc – dupa cum ne declara arhitectul Directiei de Cultura, iar hotii de materiale de constructie pandesc tot timpul sa prinda momentul prielnic pentru a mai rupe o halca din Micul Trianon. Acestea sunt, de altfel, problemele care fac din monumentul de la Floresti un obiectiv pe cale de disparitie!
• Si, totusi, exista sperante
„Noi vrem sa restauram Micul Trianon – ne declara ieri, domnisoara Liana Dobrinescu; avem proiectul, ceea ce este un lucru foarte important. Totul este sa fie cineva care sa investeasca bani in refacerea castelului si sa faca, apoi, ceva din el, astfel incat sa-si scoata banii investiti. Dar, in primul rand, dupa parerea mea, trebuie desfiintat spitalul, pentru ca este greu de presupus ca s-ar incumeta cineva sa creeze un spatiu public langa o institutie medicala cu un asemenea grad de risc”. Pe de alta parte, Primaria Floresti – prin edilul sef Eugen Eduard David – recunoaste obligatia sa de a pastra si conserva, evitand, fireste, furturile – ceea ce a mai ramas din Micul Trianon. Cum spuneam, Politia comunitara a primit deja sarcini de supraveghere a zonei si de a interveni prompt cand se sesizeaza vreo intentie de furt. In acelasi timp, Primaria asteapta un semnal, macar, din partea institutiilor specializate – directie judeteana si minister de cultura – spre care „se varsa importante sume de bani incasati pentru taxa de monumentete de la constructorii care lucreaza in raza de 200 de metri de zidul castelului, al conacului”.
Iar raza de lumina spre Micul Trianon pare sa o trimita o organizatie neguvernamentala care, dupa cum ne declara Marius Soare – consilier juridic la Primaria Floresti – „intr-o licitatie organizata pentru refacerea mai multor castele din tara, a castigat dreptul de a investi in Micul Trianon”. Ca urmare, s-a avansat deja, ideea ca vor fi investiti pentru refacerea arhitecturii castelului – in exterior si interior – ca si pentru amenajarea, aici, a unui ca-zinou, a unor terenuri de sport si a unui complex hotelier, 25 milioane de euro, respectivul ONG punand, insa, doua conditii: Florestiul sa dobandeasca statutul de oras, iar administratia locala sa participe cu 2% din valoarea investitiei. „Noi avem posibilitatea de a asigura cei 2% – ne spunea Marius Soare – dar problema s-a prelungit cu obtinerea statutului de oras deoarece primul nostru dosar intocmit si inaintat legal la Prefectura – in vederea sustinerii lui la Guvern – a fost pierdut! Acum, dupa refacerea dosarului, asteptam doar obtinerea semnaturilor de rigoare”.
Nu mai ramane decat sa speram ca raza aceea de lumina pentru salvarea Micului Trianon de la Floresti sa se transforme in… afacere propriu-zisa, spre folosul cat mai multor beneficiari.
Leon CHIRILA
