Am tot trecut spre si dinspre Sinaia si am tot amanat popasul pe care mi l-am propus la o zidire impunatoare pe care, din viteza masinii, o remarcam ca fiind o sfanta biserica. Am oprit, insa recent, si am vrut sa-l aflu pe cel care s-a incumetat sa ridice ditamai biserica in plin camp, chiar daca este in imediata vecinatate a celei mai frecventate artere de circulatie a tarii. Ziditorul lacasului a avut, astfel, un curaj enorm sa purceada la o asemenea investitie, de mare efort financiar si fizic, ceea ce starneste, cu atat mai mult, curiozitatea celui care i-ar trece pragul. M-am apropiat cu oarece sfiala si, dupa ce am fotografiat biserica aflata in plina constructie , mi-am facut o cruce si am pasit intr-un fel de demisol care era deja amenajat pentru slujbe. Era dovada ca efortul ziditorului nu era zadarnic, ca acolo vin oameni sa-si linisteasca spiritul.
Mai multe despre ceea ce va sa fie biserica de la DN1 nu am reusit sa aflu de la preotul Iarca, acela care, coborand din varful delusoru- lui de unde, cred, supraveghea desfasurarea lucrarilor, avea sa ma roage sa nu scriu nimic des-pre lacasul sau. „Eu nu sunt zidi-tor, ci sunt un slujbas al Domnului si fac ceea ce pot sa fac” – avea sa-mi spuna preotul, dupa care m-a trimis sa-mi vorbeasca despre opera sa chiar „Patriarhul Teoctist” sau… viceprimarul Fecioru, de la Baicoi.
Cum nu puteam sa bat drumul Bucurestiului pentru cateva date despre o biserica, m-am deplasat la Baicoi unde, intr-adevar, viceprimarul Nicolae Fecioru avea sa lamureasca, intr-un fel, lucrurile. La el in birou, de fata cu alti demnitari ai orasului, am aflat ca, totusi, lacasul ar fi fost botezat „Biserica Pelerinului” chiar de catre Patriarh si ca preotul Iarca s-a apucat de ea dupa ce, in cartierul Tufeni, din Baicoi, nu apucase sa termine o biserica, pe care o faurise aproape trei sferturi, din cauza unor neintelegeri pe plan local. Si a pornit la noua zidire fara vreun ban din partea Primariei – ba chiar a refuzat oferta de 120 de milioane de lei a administratiei orasului – reusind, mai intai, sa cumpere terenul, dupa care s-a apucat sa disloce mii de metri cubi de pamant, pentru a stabili locul unde va fi amplasata biserica. A scormonit in mal, a nivelat, a tasat, a tras curent electric, a adus pietris si, precum se vede acum, pe cea mai inalta cota a bisericii stau arborate steagul Romaniei si al Uniunii Europene. „Este meritul exclusiv al lui (al preotului Iarca – n.n.) – ne-a declarat viceprimarul Fecioru. Este un lucrator al lui Dumnezeu care intentioneaza sa faca acolo, pana la urma, un asezamant monahal”.
Pana atunci, insa, treca-torul – orice credincios – poate poposi la Biserica Pelerinului deoarece va vedea si o catapeteasma din stejar masiv, sau o pardoseala din granit, dar si sa constate un efort urias pe care un singur om l-a dirijat – preotul Iarca – intru lauda Domnului.
Leon CHIRILA
