Pe Valea Iancului exista un pavilion pentru trageri la tinta, amenajat de Societatea Carpatina „Sinaia”, care, la inceputul existentei sale, avea si aceasta activitate. Un tanar cu initiativa il renoveaza facandu-i o terasa in fata, unde se serveau porumbei fripti si bere, si unde clientii veneau pentru placerea de a-si vana singuri porumbeii, contra unei taxe. In fata terasei, se inalta, pe niste picioare de lemn, un foisor, in care „vanatorii” se urcau pe o scara in spirala, dupa ce primeau arma cu cartusele si plateau taxa (porumbelul impuscat reprezenta castigul lor). La o oarecare distanta, erau patru voliere pline cu porumbei, suite tot pe niste pari, la inaltimea foisorului. La comanda, negustorul dadea drumul la cate un porumbel, iar vanatorul tragea. Cunoscutii casei spuneau ca, daca vreun tragator mai bun impusca trei-patru porumbei la rand, negustorul avea si o voliera cu porumbei dresati, la care, cand le dadea drumul, isi strangeau aripile si cadeau ca piatra in jos spre pamant, jucand o festa vanatorului, care tragea fara sa nimereasca. Toate acestea se petreceau in rasetele si glumele consumatorilor de pe terasa, care trecusera si ei mai inainte prin foisor. De la aceasta distractie a ramas, pana azi, numele cartierului „Tirul cu porumbei”.
(Sursa: Gheorghe Nistorescu, „De la Plaiul Prahovei la Sinaia”)
