Viata pacientului care trece dincolo de poarta Spitalului Judetean de Urgenta Ploiesti atarna, adesea, nu numai de bisturiul chirurgului, de priceperea cardiologului, a internistului sau a neurologului, ci si de… tupeul cu care o asistenta – sau un asistent, ca in cazul la care ne vom referi – isi permite sa-l trateze pe cel aflat in suferinta. Sa ne explicam. Rapiditatea cu care a onorat, ieri, un echipaj medical al Serviciului de Ambulanta, solicitarea de a prelua un caz de urgenta, solicitudinea cu care, apoi, a fost consultat bolnavul la departamentul „Boli Interne-Urgente-Primiri” aveau sa gaseasca, din pacate, imediat, un contrast izbitor, exact din categoria tupeului la care ne-am referit. Cu fiola de sange ce tocmai ii fusese recoltat, in mana, bolnavul este trimis sa-l predea, pentru efectuarea analizelor, la laborator. Cui sa-i pese daca acesta stie unde anume sa ajunga sau daca starea in care se afla ii permite sa se duca pana acolo, pe picioarele lui, bajbaind pe holurile pe care te pierzi si atunci cand esti sanatos, daramite cand te macina suferinta?
Din fericire, in cazul concret de ieri, pacientul era insotit, dar asta nu inseamna ca situatia cu totul inacceptabila la care ne referim s-a oprit aici. NU ! Pus sa faca naveta cu fiola cu sange pe holurile spitalului, insotitorul incape, dincolo de usa laboratorului pe care l-a gasit intr-un tarziu, pe mana catorva asistente plictisite, aflate la cafea, si mai ales a „bulibasei” acestora, domnul asistent Mircea Sterian. Intrigat, la culme, ca acela care aduse, cat putuse de repede, sticluta cu sange, nu a inchis, chipurile, usa, nu s-a multumit sa-i reproseze acest lucru, aproape urland, o singura data, ci parea sa nu se mai opreasca sa mustruluiasca barbatul care il privea socat. In acest timp, rasturnata pe un scaun, o asistenta privea impasibila, iar o alta abia a catadicsit sa-i arate omului coltul de masa pe care sa aseze fiola cu sange. Iar toate acestea s-au petrecut, repetam, intr-un spital de urgenta, unde salvarea vietii unui om este strans legata tocmai de fluxul serviciilor de URGENTA. A nu se intelege ca, referindu-ne, la atitudinea „deranjatului” asistent ne permitem sa generalizam. Ne permitem insa, fara ezitare, sa cerem conducerii spitalului, domnului director Adrian Strambeanu sa explice public cel putin doua aspecte. Primul se refera la organizarea serviciilor medicale – sau mai bine zis la dezorganizarea lor ! De vreme ce, iata, pacientul sau insotitorul sau se afla in situatia de a face „naveta” intre diversele compartimente, cand firesc ar fi sa existe personal specializat pentru asta. In al doilea rand cerem un raspuns si mai transant: este in stare, aceeasi conducere, sa stopeze o manifestare de evident si de netolerat tupeu ca aceea la care ne-am referit ?! Daca da, asteptam sa ni se precizeze cand si cum.
L.R.
