• declara Nelu Stefan, seful formatiei de muzicute „Ritmic” de pe langa Casa de Cultura din Breaza
– Domnule Stefan, nu demult scriam ca formatia dv are buletin de Prahova. Cum de v-ati pripasit pe aceste meleaguri?
– Intr-adevar, dupa mai mult de 40 de ani de activitate in formatia „Ritmic”, pe care am infiintat-o si cu care am avut… statul major in Bucuresti – am iesit la pensie si m-am retras din tumultul Capitalei, la Floresti. La varsta mea de 64 de ani se impunea o asemenea alegere. Dar, cum marea dragoste a vietii mele – muzicuta – nu poate fi abandonata, am infiintat, la Casa de Cultura „Ion Manolescu” din Breaza, o noua formatie „Ritmic”, cu care, pe baza experientei atator decenii, sper sa continui, macar pe acelasi plan, activitatea muzicala.
– Cu ce zestre ati venit aici, in judet?
– Am doua discuri Electrecord realizate inainte de revolutie, la 10 ani unul dupa altul. De asemenea, cred ca s-au strans aproape 400 de emisiuni Tv in care am aparut, in conditiile in care programul tv tinea, seara, doar doua ore. Pe vremea aceea, pot sa spun ca ma bateam cu Ceausescu ca audienta. Si aceasta deoarece muzicuta nu spune niciun cuvant, ci canta – hore, sarbe, geamparale etc. Si, mai pot sa spun ca nu a fost club din Bucuresti in care sa nu fi cantat in acea perioada.
– Ce amintiri mai aparte puteti depana?
– Odata, avandu-l regizor pe Titi Acs, eram intr-o emisiune cu Mircea Crisan, Horia Caciulescu si alti barosani ai comediei, cand, noua, la cei 18-22 de ani pe care-i aveam, ne tremurau picioarele de emotii, asteptand sa ne vina randul. Si-atunci a venit la mine Titi Acs si m-a intrebat daca stim ceva cu muzicutele despre par-tid!?! I-am spus cam ce cantam noi si-atunci, enervat, ne-a amanat intra-rea in program. Si-abia la sfarsit, ne-a spus ca putem canta doar cinci minute, iar noi am luat-o atunci cu „Hora stacato” – a lui Grigoras Dinicu, si cu „Dansul taranesc” – al lui Ion Dumitrescu. Alta data, am fost urcati in copacii din Parcul Tineretului ca sa cantam. Era o emisiune a lui Petre Magdin care, desi aveam un picior frac-turat si in ghips, mi-a dat ghipsul jos si m-a cocotat pe-o creanga, ca sa dau bine la imagine!
– Daca tot ati fost atat de cautati, in vremea aceea, armata ati mai facut?
– Da, si toti patru membri ai formatiei am fost repartizati in aceeasi unitate. Pentru aceasta a trebuit sa intervin la Marele Stat Major, in mai multe randuri, pentru a nu ne incorpora separat si a nu dizolva formatia. Si am ajuns la Topraisar, in judetul Constanta, unde am avut 45 de zile grele („perioada”), cand nu se usca noroiul de pe hainele noastre de atata instructie. Dar, dupa aceea, in baza unui ordin de la Bucuresti, am fost transferati la Ansamblul „Pescarus” – al Marinei Militare, si am dus-o ca… boierii. Am mai cantat, de asemenea, cu ansamblurile „Doina” – al Armatei, si „Ciocarlia”.
– Acum, in ce constau preocuparile dv muzicale?
– Realizam primul CD de muzica populara al acestui grup. Suntem trei – eu si Costin Gatejan – de 39 de ani, si Adrian Popa – 31 de ani, ambii din Breaza, si dorim sa prezentam melodii din mai multe zone folclorice ale tarii, intr-o viziune proprie din punct de vedere armonic-orchestral. Apoi, intentionam sa trecem si la muzica usoara, iar la sfarsitul anului vrem sa ajungem prin Italia, unde deja avem pregatit terenul, cum se spune.
– Dar in judet, sunteti cunoscuti?
– La Breaza, cu siguranta, deoarece acolo am sustinut spectacole si am gasit, in con-ducerea Casei de Cultura, un om care stie muzica, un om pasionat, in adevaratul sens al cuvantului. Dar am cantat, in aceasta noua componenta a formatiei „Ritmic”, si in multe alte localitati ale judetului si in afara lui – la Muzeul Satului, din Bucuresti, pe Litoral si am ajuns chiar pana la Jimbolia, la granita vestica a tarii. Am avut si 12 emisiuni tv si am obtinut cateva zeci de diplome.
– Indraznesc sa va intreb daca si peste granita sunteti cunoscut ?
– Desigur; formatia „Ritmic” este cunoscuta si peste hotare, iar eu sunt membru pe viata al organizatiei SPAH – a formatiilor de muzicute din SUA, si am aceeasi calitate si in uniunea similara a cantaretilor la muzicuta – NHL – din Marea Britanie. Iar cel de-al saselea copil al meu, Betty – care, de-acum are 20 de ani, poarta numele sotiei unui prieten din SUA, ce face parte din SPAH.
– Cu alte cuvinte, putem spune ca „Ritmic” este o marca?
– Cu certitudine. Numele RITMIC este inregistrat, de multa vreme, la OSIM; este al meu si nimeni nu-l poate revendica. Pe noi ne-au… botezat – si-i recu-noastem de nasi – regretatul Tudor Vornicu si Ileana Vlad, intr-o emisiune a cunoscutei Simona Patraulea, pe vremea debutului nostru.
Leon CHIRILA
