Viata in forma pe care o cunoastem cu totii exista datorita aerului, apei si pamantului, acestea fiind elementele esentiale, principale, care stau la baza ei. Atunci cand unul dintre aceste elemente este perturbat de om si nu isi mai poate urma ciclurile naturale, echilibrul se distruge iar noi privim, fara drept de replica, la adevarate dezastre ecologice. Desi problema raportului intre om si mediul ambiant a aparut odata cu cele dintai comunitati omenesti, marea cotitura s-a produs odata cu revolutia industriala si mai ales cu noua revolutie tehnico-stiintifica, cand sub impactul dezvoltarii economice sunt poluate mai mult sau mai putin grav solul, apa si aerul.
Poluarea solului este forma de poluare cel mai dificil de masurat si controlat, iar solul este mai dificil de curatat decat aerul si apa. Pe sol se depoziteaza deseuri rezultate in cantitati din ce in ce mai mari, din diverse activitati umane. Depozitarea deseurilor uzuale, menajere, multe dintre acestea nefiind biodegradabile, constituie o problema de mare actualitate. Deseurile menajere sunt reziduurile solide colectate de la locuintele populatiei, constituite in general din hartie, plastic, material textil, ceramica, sticla, ambalaje, baterii, anvelope, uleiuri si, nu in ultimul rand, resturi alimentare. Depozitarea deseurilor menajere este recunoscuta ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica. Mentionam, in acest sens, modificari de peisaj si disconfort vizual, poluarea aerului cu mirosuri neplacute, poluarea apelor de suprafata, modificari ale fertilitatii solului. Asa cum s-a mentionat mai sus, majoritatea acestor deseuri nu sunt biodegradabile, din cauza faptului ca prin varietatea substantelor organice si anorganice continute, procesul degradarii aerobe si anaerobe de catre microorganisme este dificil de realizat. Sa urmarim, de exemplu, felul in care deseurile pot disparea, in mod natural, din natura prin degradare completa:
– recipientele din metal (cutii de conserve, canistre de combustibil) se degradeaza in aproximativ 150-300 de ani;
– recipientele din aluminiu (doze de bere sau sucuri) dispar in 300-400 de ani;
– plasticul (sticlele de suc, ambalaje) nu se degradeaza, eventual se rupe in bucati mici care sunt ingerate de animale;
– obiectele din sticla nu se dezintegreaza niciodata, ele sufera doar un proces de faramitare, deci nu sunt integrate, niciodata, in circuitul materiei in natura.
Se vede, din cele prezentate mai sus, ca acest gunoi nu va putea disparea niciodata din natura si ca astfel de acumulari nu fac decat sa incurce ciclurile de viata naturale.
Daca pana in prezent notiunea de gunoi menajer era folosita pentru reziduurile rezultate din activitatea umana, astazi aceasta denumire nu mai este valabila deoarece prin gunoi se intelege un obiect care nu mai are nicio valoare si care trebuie indepartat, considerandu-se total nefolositor. Realitatea arata, insa, ca odata cu evolutia si cresterea populatiei si a gradului de civilizatie, resturile rezultate de la menajul propriu-zis, de la prepararea hranei, la care se mai adauga si o cantitate insemnata de materiale provenite din ambalarea alimentelor si chiar o serie de obiecte de uz casnic sau personal deteriorate, nu mai sunt niste gunoaie de aruncat, ci o adevarata resursa secundara de materii prime si materiale refolosibile. Lada de gunoi constituie astazi un bogat si inepuizabil zacamant. Reziduurile menajere reciclabile sunt hartia, materialele plastice, sticla, metalele.
Este cunoscut faptul ca resursele naturale sunt limitate. A contribui la conservarea si refolosirea resurselor existente este mai mult decat dovada unei bune politici civice, este exact ceea ce trebuie sa faca fiecare cetatean in vederea protejarii mediului in care traim. Reducerea volumului de deseuri depozitate si protejarea resurselor naturale presupun implementarea sistemului de colectare selectiva a deseurilor, valorificarea si reciclarea deseurilor refolosibile. Fiecare cetatean trebuie sa constientizeze faptul ca, daca nu actioneaza in directia colectarii separate a unor deseuri care se genereaza zilnic (ambalaje de hartie si carton, recipienti din plastic, sticla sau metal, deseuri electrice si baterii) si le arunca amestecat in pubele sau containere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curand, nu doar in gradul ridicat de poluare care afecteaza sanatatea umana si a mediului, ci si in pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru produsele noi din acelasi material, pentru serviciul de salubritate etc. In concluzie, posibilitati de a diminua impactul negativ al deseurilor asupra mediului inconjurator EXISTA. Concretizarea lor depinde insa de gestul simplu al fiecaruia dintre noi.
Delia Florea,
Director executiv
