La jumatatea drumului dintre Galileea si Iudeea, in tinutul Samariei, se afla oraselul Sihar, si langa el era fantana lui Iacob. Fantana aceasta era de doua ori foarte insemnata. Mai intai, pentru faptul ca in acel tinut secetos o fantana era o adevarata binefacere. Locuitorii orasului Sihar aduceau de la aceasta fantana apa trebuitoare pentru ei iar vitele lor veneau sa se adape din apa ei. Fantana era foarte adanca, ne spune Sfanta Evanghelie si apa se scotea cu o galeata cu lant, precum se poate vedea pana-n zilele noastre. In al doilea rand, fantana aceasta era insemnata pentru samarineni fiindca ea le aduce aminte de stramosul lor – Patriarhul Iacob, care a poposit aici impreuna cu turmele lui. Era o fantana istorica, deosebit de pretuita de samarineni. Intre iudei si samarineni era o veche disputa, fiind acuzati ca s-au amestecat cu alte neamuri.
Voind sa treaca Iisus din Iudea in Galileea nu a mai ocolit Samaria, ci a poposit, intr-o zi pe la amiaza, langa fantana lui Iacob. Ajuns la fantana se odihneste iar ucenicii se intorc in oras pentru cele ale mancarii. In acest timp din oras vine la fantana o femeie samarineanca sa ia apa. Cand Il vede pe Iisus se mira cum El iudeu fiind, a trecut prin Samaria si a poposit la aceasta fantana. Intre Iisus si femeia samarineanca se naste un dialog de o mare frumusete si de o adanca intelepciune, care o ridica pe acesta femeie pana la vrednicia de vestitoare a dumnezeirii lui Iisus in mijlocul locuitorilor din orasul Sihar. Fericita a fost clipa in care femeia samarineanca s-a intalnit cu Iisus la fantana lui Iacob. Aceasta intalnire avea sa schimbe intru totul cursul vietii ei. Pana aici cunostea numai apa de care are nevoie trupul. Orizontul vietii ei se intindea numai la lumea simturilor. Acum ea afla despre apa cea vie de care are nevoie sufletul. Acum afla ca Dumnezeu este Duh, ca adevarata inchinare este inchinarea in Duh si in adevar. Pana aici, rostul ei era sa slujeasca trupului, sa fie roaba a patimilor, de acum, ea devine propovaduitoarea lui Hristos in cetatea Siharului. Traditia spune ca ea a devenit mama, a avut sapte copii si a murit de moarte martirica pe vremea imparatului Nero. De unde acesta transformare a vietii ei ? Evanghelia ne spune ca acest lucru nou a inceput de cand a zis catre Iisus: „Doamne, da-mi aceasta apa vie, ca sa nu mai insetez. Harul lui Dumnezeu este puterea cereasca revarsata peste faptura noastra, in mintea, in vointa si sentimentele noastre, ajutandu-ne sa iesim biruitori asupra pacatului si sa fim buni si milostivi.
Precum lumina soarelui incalzeste si lumineaza pamantul, tot astfel harul lui Dumnezeu lumineaza si incalzeste neincetat viata noastra. Totul este sa ne impartasim din izvorul acestei ape vii. Avem si fantana lui Iacob care este Sfanta Biserica avem si pe Iisus Hristos, care ne asteapta si mereu ne cheama sa revenim la El, avem si pe Sfantul Duh care ne impartaseste din acest dar in veci de veci. Amin.
Pr. Stefan SAVULESCU
