Fie…, fie
Cuvantul repetat care alcatuieste titlul scrierii acesteia este, din punctul de vedere morfologic, conjunctie. Ea este oarecum sinonima cu vorbele de legatura (conjunctiile) „sau” si „ori”.
Din articolul „Paziti-va casa de hoti !” aparut intr-un cotidian citam o fraza in care apare cuvantul „fie”:
„Hotii, fie intra pe geam, fie forteaza usa”.
In loc de „pe geam” (pe care hotii l-ar sparge ca sa poata intra in casa), noi am prefera sa spunem „prin geam” sau, si mai bine, „prin fereastra”.
Ca fraza citata sa corespunda cat mai mult exigentelor gramaticii si celor ale logicii, ar trebui ca, imediat dupa „fie”, sa urmeze conjunctia „ca”. Asta inseamna, prin urmare, ca fraza cu pricina ar avea forma urmatoare:
„Hotii, fie ca intra prin fereastra, spargand geamul, fie ca forteaza usa, deschizand-o, tot reusesc sa sparga o locuinta”.
Se poate si ca „fie” sa nu fie insotit de „ca”. In acest caz, fraza pe care o analizam s-ar prezenta in felul urmator:
„Hotii intra (patrund) intr-o locuinta, fie spargand un geam, fie fortand o usa”.
In alt context termenul „fie” isi schimba valoarea gramaticala (morfologica), devenind verb predicativ. Iata doua exemple edificatoare: „Fie ca tine. Fie cum vrei tu”.
Dar propozitia „Fie ca tine” si fraza „Fie cum vrei tu” sunt eliptice, adica nu-s complete, lipsindu-le conjunctia „sa”. Spre a fi conforme unei reguli gramaticale (privind conjugarea unui verb la modul conjunctiv), se cuvenea ca ambele constructii sintactice sa inceapa cu conjunctia „sa” aratand astfel:
Sa fie ca tine. Sa fie cum vrei tu.
Daca modul imperativ ar avea si persoana a III-a, atunci formularile eliptice „Fie ca tine” si „Fie cum vrei tu” (care-s extrem de uzuale) ar deveni imperative si, implicit, corecte.
Cuvantul „edificatoare” are, in acest articol, intelesul „lamuritoare”.
Mihai Stere DERDENA
