In ultima vreme, stresul pare sa fie cel mai invocat motiv al caderii parului, dar acest lucru se poate intampla si in urma unei nasteri, a bolilor cu febra mare si de durata, a infectiilor masive sau a interventiilor chirurgicale laborioase. In aceste situatii, parul cade in cantitati mari dar, din fericire, urmarile nu sunt grave, el refacandu-se complet in cateva luni. Fara sa luati in considerare existenta unor boli, 50-100 de fire de par zilnic nu sunt un motiv de ingrijorare. De asemenea, caderea parului poate avea cauze grave cum ar fi: lupusul eritematos, sifilisul, bolile tiroidiene etc. Pierderea podoabei capilare poate sa survina si ca efect secundar in urma unor tratamente medicamentoase, mai ales a chimioterapiei cu citostatice, din bolile canceroase. Nutritia deficitara este o alta cauza a pierderii parului, situatie in care sufera intreg organismul. De retinut ca, alopecia poate aparea in urma unor tratamente cosmetice sau tehnici agresive de coafura: vopsire, decolorare, permanent, carliontare, bucle facute cu fierul incins. Diagnosticul cauzal al alopeciei se pune de catre medicul dermatolog, pe baza datelor obtinute de la pacient – stres, probleme hormonale, repercusiuni ale unor boli, consumul anumitor medicamente – pe baza analizei microscopice a firului de par sau a unor analize de sange, cand se banuieste existenta unor boli autoimune sau a unui dezechilibru hormonal. Sunt numeroase situatiile in care peria se umple dupa un pieptanat usor, formele de cadere ale parului putand fi astfel minimalizate; prevenirea acestui fenomen se poate face prin reducerea nivelului general de stres, nutritie echilibrata, tehnici de coafat mai blande. In schimb, in privinta calvitiei ereditare, exista tratamente medicamentoase care incetinesc sau chiar opresc procesul.
