„Mainile sus”, stindardul plouat al democratiei
Cereri scrise de mana, transpiratie adunata in causul palmei, emotii ca formularea aleasa nu e cea mai buna, trac pana cand hartia depusa la Primarie ajunge pe masa Consiliului Local. Cine poate sti cat de lunga e aventura unei adrese inainte de a poposi pe ordinea de zi a unei sedinte de consiliu, chiar si printre punctele cele mai neimportante ale dezbaterii? Indiferent de cat de sinuos ar fi acest drum, adevarata aventura, hazardul pur de-abia de-acum incolo incep. Mai intai voturile, apoi numararea lor. Bratelor erectile ale „alesilor locali”, ghidonate de o necu-noastere crasa, dau masura unei democratii pline de vigoare.
„Votam sau ce naiba facem?”
Iata cateva citate surprinse in valtoarea deliberarilor, la cateva dintre sedintele consiliilor locale de pe Valea superioara a Prahovei. „Sa dea dracu daca stim ce votam”, a pufnit sinaianca Anisoara Voicu in ras, luata pe sus de valul sinceritatii, intr-unul din momentele cand presedintele de sedinta striga ca un muezin „Cine este pentru? Cine se abtine? Cine e impotriva?”. „Am primit plicul de sedinta cu douazeci de ore in urma. Abia am avut timp sa rasfoiesc cateva proiecte de hota-rare”, recunostea incremenitor azugeanul Mihai Gheorghe, lasandu-i pe altii sa aprecieze prapastia in care se afla discernamantul sau. „Am inteles c-au fost fel de fel de probleme, c-a trebuit sa facem sedintele de consiliu mai hei-rupist, dar as ruga ca, de-acum incolo, sa se respecte regulamentul de functio-nare, sa nu mai primim materialele cu doar doua zile sau cu o zi inainte de dezbateri. Sa mai venim si noi pregatiti la sedintele de Consiliu Local”, a pledat sinaianul Ion Dilirici pentru sfarsitul epocii „hei-rup”-ului.
„Votam sau ce naiba facem?”, se foia pe scaun azugeanul Eugen Galcescu, dand semne ca o eventuala prelungire a deliberarilor s-ar putea face numai cu pretul exploziei vezicii sale urinare. „Mai bine ne-am lega cate-o basmaluta la ochi si-am ridica mana la fiecare punct de pe ordinea de zi. Ne tratati ca pe niste copii, dle primar”, se gandea comarniceanul Ciprian Peticila cum sa aplice subtilele reguli ale jocului „De-a baba oarba” la viata de manastire pe care i-o cere strana Opozitiei. „La ce ora e meciul, ba?”, voia sa stie azugeanul Alexandru Debreti daca mai are rost sa bata turca la sedinta de consiliu, atat timp cat Rapidul, „echipa sa prefe-rata”, se pregatea sa iasa de la vestiare si sa dea piept cu gloria vremelnica a Cupei UEFA. „Proiectul de hotarare nu este intocmit in limba romana”, apara onoarea gramaticii sinaianul Ioan Bosco, enervat de dezacordurile care ii faceau privirea sa alunece ori de cate ori se incumeta sa imbratiseze sensul frazelor imprimate de un functionar necunoscut.
„Trece-l pentru!”
Daca preludiul votului scoate la suprafata ignoranta euforica de care se lasa ghidati „alesii” atunci cand bat in cuie acte normative de interes local, numaratul voturilor este o cascadorie in sine, pe care niciun iubitor al numerelor de circ nu ar trebui sa o rateze. Ridicatul mainilor in aer, fie “pentru”, fie “contra”, fie a abtinere, da de multe ori peste cap abacul fragil al secretarilor si pune in genunchi atentia distributiva a celor responsabili cu stenografierea sedintelor de consiliu. „Dra secretar, ar trebui sa faceti un curs de aritmetica”, i s-a recomandat secretarului din Azuga, Diana Dumbrava, dupa ce o festelise de doua ori la rand cu numaratul pana la zece. „Nu sti ce vorbesti, cum sa ne lipseasca un vot? Trece-l pentru!”, se desluseste intr-o inregistrare sfatul pe care secretarul orasului Sinaia – Beatrice Radulescu, il primeste de la o voce groasa si povatuitoare din preajma sa. Alte comentarii ar fi de prisos.
Ionut STANESCU
