Politistii comunitari ii apara pe consilieri de cetatenii furiosi
Pana nu demult, membrii Consiliului Local Azuga se certau doar intre ei, injurandu-se de mama focului, invinuindu-se de luare de spagi si acuzandu-se de slujirea unor interese oculte; de ceva vreme insa, acestia au prins gustul insultarii propriilor concetateni.
La ultima sedinta ordinara, consilierii faceau un bilant al inundatiilor de saptamana trecuta cand, in sala, pasind rar si apasat, a intrat un azugean cu o mina destul de posaca. Ignorat cata vreme s-a apropiat de unul dintre scaune, azugeanul a fost interpelat de presedintele de sedinta Alexandru Debreti exact in momentul cand se aplecase pentru a lua loc. „Dumneavoastra?”, i s-a adresat Debreti. „Am putina treaba cu dumneavoastra, consilierii locali”, a rostit azugeanul pe un ton ragusit, mirat de atentia care i se dadea. „Ar fi trebuit sa veniti la inceputul sedintei, aici nu suntem in gara din Azuga sa intre fiecare cand doreste. Va rog sa poftiti afara!”, a spus raspicat Debreti. Azugeanului i s-au zbarlit sprancenele de mirare. Incremenit, a inghitit in sec si a spus: „Credeti ca programul meu e dupa al dumneavoastra?” „Va rog respectuos sa parasiti sala. Va asteptam la urmatoarea sedinta, aici nu poate sa intre oricine, oricand”, a facut Debreti caz de onorabilitatea adunarii pe care o conducea. „Cum puteti sa spuneti ca eu sunt un oricine, dle presedinte? Cum adica un oricine? Dumneavoastra cine sunteti, tot un oricine?”, a ripostat azugeanul, caruia, pe masura ce realiza ce i se intampla, respiratia ii devenea din ce in ce mai greoaie. In sala de sedinte se facuse liniste. Nimeni nu spunea nimic, desi toti consilierii, inclusiv primarul si secretarul, stiau ca ceea ce facea Debreti era un abuz. „Cu bunavointa dumneavoastra, va rog respectuos sa parasiti sala”, isi mentinea presedintele de sedinta apelul. „Cu ce ma respectati daca ma dati afara? De ce sa ies afara? Ce, e Primaria dumneavoastra? Cine v-a ales pe dumneavoastra, nu noi?”, a gasit azugeanul de cuviinta sa le aminteasca celor prezenti. „Va rog respectuos sa iesiti din sala”, continua Debreti, evitand sa se uite la cel cu care vorbea. „Si daca nu ies?”, s-a aratat curios azugeanul. „Chem organele de ordine sa va evacueze: Politia Comunitara si, daca e nevoie, Jandarmeria”. Dupa cateva minute de tacere, in incapere au patruns doi politisti comunitari care l-au impresurat pe azugean si l-au invitat afara (foto1). Indepartandu-se lent, acesta a rostit misterios: „Ce spui tu, straine, Stefan e departe!”.
„Campionul mondial” din 1986
La terminarea sedintei, cei care ieseau din sala au avut surprinderea sa-l gaseasca pe azugean odihnindu-se pe un scaun proptit cas de un zid. Privirea ii era fixa si opaca. Ce cauta acolo? Il astepta pe Debreti. Voia sa spuna tot ce stia despre acesta, inca din timpul cand actualul consilier era inginer la Fabrica de Sticla si tragea de oameni ca sa faca planul de productie. „Pai, mor eu pana n-oi da tot ce stiu in vileag. In 1986, distrugea un schimb de 400 de oameni. Era seful productiei si voia sa iasa campion mondial. Crimeea mamei lui de bozgor! A fost cel mai mare comunist. O sa fac fituici cu ce stiu despre el si o sa le dau la toti consilierii. De-acum incolo, ma jur, o sa vin la toate sedintele. Doar printr-un miracol o sa mai lipsesc de la vreuna. Vin numai sa-l mananc, sa-l toc. Daca e nevoie, aduc si martori care sa povesteasca ce s-a intamplat in 1986. Eram lider de sindicat atunci”, tipa din toti rarunchii azugeanul. Protejat de trei politisti comunitari, alb ca varul, Alexandru Debreti isi silabisea rar contraargumentele. Un Mike Tyson in eruptie (foto2), azugeanul parea oricand gata sa adauge la amenintarea dezgroparii trecutului cateva crosee date cu setea de razbunare a celui care nu mai are nimic de pierdut.
Din cate a lasat sa se inteleaga, acesta venise la sedinta Consiliului Local pentru a raspunde la o solicitare pe care acest for i-o facuse in urma cu o luna. Astfel, la acea data barbatul isi exprimase dorinta de a amenaja un patinoar undeva pe marginea paraului Azuga. Din cauza ca amplasamentul ales nu a fost considerat prea potrivit, consilierii locali ii cerusera sa realizeze un plan urbanistic de detaliu pe speze proprii. Se pare ca, acum, azugeanul dorea sa le spuna acestora ca pretul unui astfel de proiect ii depaseste posibilitatile si ca l-ar obliga la niste cheltuieli prea mari pentru investitia in sine. Dialogul nu a mai putut fi purtat si ramane de vazut daca va mai fi purtat vreodata.
Ionut STANESCU
