Sandramale de sute de ani pentru sute de milioane de lei vechi
Urmare a faptului ca 15 dintre chiriasii spatiilor locative detinute de Primaria Azuga si-au manifestat intentia de a cumpara cladirile in care traiesc, Primaria a fost nevoita sa inventarieze toate spatiile locative care mai figureaza in patrimoniul orasului: 73 la numar. Cumpararea lor de catre chiriasi se va face prin firma Conti, societate cu capital integral privat, mostenitoare a fostului Oficiu de vanzare a locuintelor de stat.
Cu toate ca marea majoritate a imobilelor aflate in proprietatea orasului Azuga sunt mai vechi de 70 de ani si se afla intr-o stare precara, chiriasii vor trebui sa plateasca sume de ordinul zecilor de mii pentru a intra in posesia lor. Din cate ne-a declarat un reprezentant al firmei Conti, pretul unor imobile vechi de o suta de ani poate ajunge si la 30.000 – 40.000 de lei noi. Paradoxal, datorita prevederilor legale, un apartament dintr-un bloc construit in anii 1980 va putea fi adjudecat de catre actualii chiriasi pentru numai cateva sute de lei noi.
Demolarea fabricilor ii trezeste pe chiriasi
Pe partea stanga a Strazii Independentei (foto), Primaria Azuga detine opt spatii locative, toate in casele tip, construite acum mai bine de o suta de ani, de catre patronul neamt al fabricii de samota. Unele dintre spatii reprezinta o cladire intreaga, altele doar un parter sau un etaj al acestor imobile. Ceea ce-i impulsioneaza pe chiriasii care locuiesc aici sa devina proprietari este viitorul incert al fabricii de samota. In caz ca si aceasta, ca si fabrica de postav, va fi demolata, este foarte probabil ca buldozerele sa nu ierte nici imobilele in care ei traiesc. Statutul de proprietar le va conferi o pozitie juridica mult mai puternica pentru a-si negocia o eventuala stramutare.
„Abia se mai tine in picioare !”
Familiile Mitru si Epure au facut deja cerere sa cumpere spatiile in care locuiesc, aflate pe Strada Independentei, la numerele 63, respectiv, 67. Veronica Mitru sta de 34 de ani la aceasta adresa. Socrul sau, muncitor la samota, a fost cel care a obtinut locuinta, in urma cu mai bine de 80 de ani. „Nu se stie ce se poate intampla in timp. Daca nu esti proprietar, te trezesti ca esti dat afara in strada. Voiam mai de mult timp sa cumpar casa, insa am avut niste necazuri in familie si n-am dispus de bani. Intr-un final, mi-am luat inima in dinti si-am zis sa o cumpar”, povesteste femeia.
Marin Epure (in foto) se afla in aceeasi situatie. El a depus cerere sa cumpere jumatatea de imobil in care traieste, acum un an, insa, din cauza unor neclaritati birocratice, solicitarea i-a fost amanata pana astazi. Nu stie cat va trebui sa plateasca pentru a intra in proprietatea partii sale de cladire, doar a auzit ca e vorba despre o suma care depaseste 100 de milioane de lei vechi. Ceea ce cunoaste sigur este ca imobilul e extrem de subred, fiind afectat de seismele din ultima suta de ani si de zgaltaiturile produse de functionarea fabricii de samota. Trecand in revista pivnita si incaperea toaletei, Marin Epure abia mai pridideste cu numaratul crapaturilor din pereti. Grinzile de sustinere, verticale si orizontale, sunt inclinate si pline de fisuri. „Impreuna cu sotia, din aceasta cladire, am doar doua camarute la parter si o bucatarioara laterala. Casa abia mai sta in picioare. Fisurile care se vad nu reprezinta totul. Dupa ce au aparut ultimele crapaturi, noi le-am acoperit cu ipsos si le-am vopsit cu var”, explica batranul.
Ionut STANESCU
