„In afara zilelor ploioase sau a iernilor geroase, nu-i sfarsit de saptamana in care sa nu vin aici. Si asta de vreo 10-15 ani, chiar daca, uneori, stau si ma intreb: oare mai merita? Dar n-am incotro. Ultima oara, am facut operatie la ochi, mi-a schimbat cristalinul. Cu spaga la doctor cu tot, m-a costat vreo 8 milioane de lei vechi, aproape de doua ori cat pensia. Ce ma faceam daca nu aveam bruma de bani stransa din vanzarea fieraraielor astea? Majoritatea le-am tot strans, de-a lungul anilor, din curtea mea si a vecinilor: panze de bomfaier, site si cutite pentru masinile de tocat carnea, surubelnite, menghine, rulete si cate si mai cate. Restul – balamalele, broastele si ivarele de usi, jaluzelele sau suruburile – le-am adunat de la blocurile unde-mi stau copiii, ca tot erau aruncate la ghena de aia cu bani, care si-au montat termopane”.
Aceasta este, pe scurt, povestea lui mos Vasile Petrache (in varsta de 78 de ani, fost strungar la Uzina 1 Mai), unul dintre sutele de „tarabagii” pe care i-am intalnit, sambata trecuta, pe aleile Oborului ploiestean.Chiar daca uneori se intorc acasa cu vechiturile nevandute sau doar cu cateva sute de lei vechi in buzunar, multi dintre acesti oameni nu renunta, intorcandu-se si saptamanile urmatoare. Si asta deoarece majoritatea sunt batrani sau nevoiasi, iar criza asta le-a facut viata si mai amara. In afara acestora, aici isi au inchiriate tarabe, precum se stie, zeci de mici negustori sau asociatii familiale (inclusiv din Republica Moldova), carora li se alatura nenumarati producatori agricoli. Asa ca, pe timp frumos (cum a fost si la sfarsitul saptamanii recent incheiate), oborul ploiestean devine superaglomerat. Practic, se vinde si se cumpara aproape orice: de la ace cu gamalie si pana la motociclete si chiar autoturisme. Cei mici se dovedesc atrasi, mai ales, de standurile cu jucarii sau de custile cu catei, iepuri sau porumbei de rasa, tinerii – de casetele cu muzica preferata, blugi ori adidasi, iar varstnicii – de incaltaminte, articole de uz gospodaresc ori de…o portie de mici cu o bere alaturi. Dupa orele pranzului, miile de cetateni din Ploiesti sau din comunele invecinate se reintorc, treptat-treptat, la casele lor, pentru ca, a doua zi (duminica) oborul sa redevina un adevarat furnicar.
C. DUMITRU
