“In Occident, in special in Germania si in Franta, exista numai cateva nume care circula: Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Doina Rotaru, Liviu Danceanu, subsemnatul si dintre compozitorii romani care locuiesc in strainatate, Costin Miereanu, Horia Surianu… Muzica acestora se mai canta si in America, Spania si putin in Italia“, spunea compozitorul Dan Dediu, rectorul Academiei Nationale de Muzica.
Exista uneori comenzi, dar foarte rare si ocazionale, adauga compozitorul Nicolae Brandus, pentru ca aceasta „muzica contemporana clasica e mai degraba promotionala, nu comerciala, si se canta doar la festivaluri, in concerte speciale“. Cu toate astea, „muzica romaneasca de azi e considerata foarte interesanta datorita sonoritatii ca atare“, a tinut sa precizeze compozitorul Sorin Lerescu, presedintele sectiunii nationale romane a Societatii Internationale de Muzica Contemporana.
La inceputul anilor ’90, muzica clasica contemporana romaneasca se canta mai mult in strainatate decat in Romania. „Acum se canta in tara, la festivaluri, la Filarmonica, dar nu atat de mult cat ar trebui“, a mai zis Dan Dediu. De 20 de ani, muzica originala contemporana nu mai exista in programele ordinare de concert si acesta e un mare deserviciu facut capacitatii creatoare a compozitorilor romani, se plangea Nicolae Brandus. „In programele obisnuite nu sunt decat clasici. E o problema de management si, intr-un fel, de lasitate a dirijorilor romani care, cand pleaca in strainatate, tot cu Rapsodiile lui Enescu se duc. Stiu opere care ar prinde foarte bine daca ar fi bine puse in scena. S-a spus: nu ar veni lumea. Ba ar veni, daca ar fi bine puse in scena“ – a continuat acesta.
