Orice oaspete al Ploiestiului are toate motivele sa creada despre noi, localnicii, ca de indata ce ne purtam pasii prin zona centrului civic, brusc, ne apuca pantecaraia.
Altfel, nu-si explica omul incalecatura de closete publice de aici. Pana si marele nostru poet national, ilustrul fiu al Ploiestiului – Nichita Stanescu, turnat in bronz spre eterna omagiere si amplasat, pe merit, in buricul orasului – statuia lui zicem, a ajuns sa fie flancata in dreapta si in stanga de asemenea latrine. „Mare rusine si mare prostie domnule”, ar spune la randul lui un Caragiale.
Sigur, astfel de dotari edilitare sunt absolut necesare. Amplasarea lor, insa, obligatoriu, se impune a fi facuta cu grija cuvenita pentru bunul simt urbanistic si pentru nevoia de fireasca discretie, de intimitate a utilizatorului. La Ploiesti, nu se tine cont de astea.
Intr-un condamnabil dispret public, a primat si primeaza interesul comercial. In ansamblul respectivelor module fiinteaza si cate un chiosc in care se vand – culmea dezgustului – inclusiv produse alimentare, iar zona are vad. Prin urmare, e o afacere si asta, ca oricare alta. Si daca iese banu’, ce sa ne mai batem capul ? N-a zis vestitul imparat roman Vespasian ca banul n-are miros?!
La fel, daca nu chiar si mai grav, este faptul ca starea de igiena a respectivelor cabine este precara pana la intolerabila. Firma Calliope, care le detine, nu se arata catusi de putin deranjata de acest aspect. Se multumeste sa arunce cate o mana de prafuri cu miros de clor, care impreuna cu alte „parfumuri” specifice lipsei de igiena, duc realmente la asfixie, daca te inchizi – asa cum e firesc – inauntru. La modulele din zona de nord, pana si gestionarele aflate in chioscul dintre cabine se plangeau de mirosul puternic de closet pe care le e dat sa-l suporte toata ziua. In centrul civic, justificarea gestionarelor a fost aceea ca negustorii de cartele telefonice si diversi alti indivizi din zona folosesc prea des respectivele closete si de aceea sunt mizerabile.
Cand a fost vorba de atat de necesara curatenie zilnica, ni s-a spus ca asta e treaba primariei: ” Primaria sa vina sa le spele”. Am fost tentati sa le contrazicem, stiind ca devreme ce sunt proprietatea firmei Calliope, normal ca respectiva firma si nicidecum primaria e obligata sa le asigure curatenia si intretinerea necesare.
Ne-am gandit insa ca, probabil, or fi stiind si respectivele salariate ca patronul firmei Calliope – Adrian Moroianu – este ditamai consilierul judetean, om, deci, al administratiei. Pe deasupra, la municipiu, pentru el are mereu un cuvant de lauda Traian Balaj, nimeni altul decat consilierul primarului Volosevici, cuvant spuneam care oricand poate fi strecurat cu dibacie in urechea edilului sef. Se intelege, deci, ca dintr-o astfel de postura i-o fi greu si primarului sa impuna – cum in aceasta privinta e obligat de functie sa o faca – pozitia de real bun-simt a cetatenilor si sa-i ceara lui Moroianu sa-si curete closetele. Asa ca preferabil e sa ramana tolerant si sa accepte mentinerea acestor puncte de putoare civica, unele cu usile blocate si fara banala tablita care sa indice sexul utilizatorului (Pistol), altele cu paravane de carton pe dinauntru (McDonald’s); „aspirate” ziua-n amiaza mare de ajung sa imputa toata zona, altele – uitate si fara o bucatica de hartie igienica…
Cat priveste cetateanul, ce-s atatea pretentii? Nu-i suficient ca ele exista?! Cum spuneam, chiar unul langa altul. Mai vrem sa fie si utile ?! Destul ca sunt benefice pentru Calliope. Pentru cetateni – rabdare, iar pe timp de noapte – boscheti si eventual soclul statuii lui Nichita Stanescu.
„Mare rusine si mare prostie, domnule !”
N.DUMITRESCU