La Sinaia, in unica cladire a Autoritatii Nationale pentru Tineret, au venit in tabara 26 de copii constanteni. Sunt elevi ai Scolii nr.16, si au varste cuprinse intre 11 si 15 ani (foto). Dupa numai 24 de ore petrecute sub Furnica, Florica Maria Petre, profesoara de romana – insotitoarea lor, spune ca vrea sa capituleze. Elevii i-au desirat puterile ca pe-un ghem de lana. „Nu mai am voce, pentru ca toata ziua, pe drumul spre Cota 2000 si inapoi, a trebuit sa strig incontinuu dupa ei.” Micutii au un zambet ticalos in coltul gurii si o intrerup ca sa completeze: „Aseara, am stat prin oras pana la miezul noptii. Iar dupa ce ne-am urcat in camere, n-am inchis deloc ochii.” „Eu n-am dormit decat o jumatate de ora”, spune un brunet cu sprancene groase si cu perciuni in forma de semiluna. Pe profesoara o ia cu lesin, cand aude aceasta confesiune, insa se inarmeaza cu seninatate. Este o veterana a taberelor si stie ca razboiul dintre elevi si profesori e unul de uzura, care trebuie gandit tactic. Si-apoi, nici Florica Petre n-are stofa de sedentar: impanzeste cele sase zile ramase cu planuri care mai de care mai indraznete. O excursie la salina din Slanic, una la Predeal – sa vada micutii partia, chiar daca in loc de zapada, pe planul inclinat, e doar fan – o vizita la casa Cezar Petrescu din Busteni si ce-o mai pica. Orice sugestie e bine venita, iar urmatoarea noapte alba e mai mult ca sigur sortita inspiratiei. Pe constanteni, venitul aici i-a costat 350 de roni, insa incursiunile pe care profesoara le pune la cale, fara astampar, vor face noi gauri in buzunarele parintilor. Indiferent de itinerarele nascocite, copiii se gandesc la nisipul lasat acasa: „La mare e mult mai frumos decat la munte. E pe-aicea, prin preajma, vreo piscina? Fiindca ne e dor sa inotam”, se intereseaza micutii la unison.
(I.S.)
