Liceul Industrial de Fete (I)
Scoala aceasta, desi nu a avut o existenta prea lunga, a ocupat un loc aparte in invatamantul ploiestean.
A fost infiintata la 1 septembrie 1886, sub numele de Scoala profesionala de fete. Initiatorul si sprijinitorul ei principal a fost Sectiunea locala a societatii pentru invatatura poporului roman. A contribuit si statul cu localul, mobilierul, subsidii de 6000 lei anual si din preajma lui 1900 cu plata salariilor cadrelor didactice. La infiintare, unitatea avea numai doua clase de studiu, dupa amiaza functionand atelierele de rufarie si croitorie.
Ulterior, a suferit o adevarata transformare, numarul claselor a fost ridicat la patru, s-a infiiintat si un atelier de “ mode si flori”.
In 1936, in cadrul generoasei reforme a invatamantului promovata de ministrul dr. C. Angelescu a devenit “Liceul industrial de fete”.
Ca urmare, scoala capata opt clase, planul ei de invatamant se imbogatea cu discipline de cultura generala, absolventele urmau sa treaca un examen de bacalaureat, care le dadea dreptul sa mearga in invatamantul superior, dar numai la Facultatea de industrie textila, care urma sa ia fiinta in cadrul Scolii Politehnice.
12 ani mai tarziu, prin “Reforma invatamantului” din august 1948, Liceul industrial de fete se desfiinta. Elevele lui din clasele cursului superior treceau automat intr-o noua unitate care lua fiinta, in baza didactica si materiala a acestuia, “Scoala medie pedagogica de educatoare”.
Scoala a avut o evolutie ascendenta. De la 5-6 cadre didactice cate avea in primii ani, ajunsese sa aiba, la sfarsit peste 30 de profesoare si maestre.
Problema cea mai grea a fost aceea a bazei materiale. In cea mai mare parte a existentei sale scoala a folosit localuri inchiriate in diverse parti ale orasului. Dupa Legea invatamantului secundar din 1898 a fost nevoie de 4 sali de clasa, ateliere, un mic internat si o locuinta pentru directoare. Cu destule eforturi primaria a reusit sa inchirieze un imobil mai mare, pe strada D.C. Bratianu nr.18 (azi str. 1848), pe care l-a renovat pentru a servi acestui scop. Pe la jumatatea perioadei interbelice s-a gasit un local mai mare, mai adecvat nevoilor scolii si internatului pe strada Alexandru al II-lea (azi Stadionului) nr.17. In curand, nici acela nu a mai fost satisfacator si locotenent colonelul Grigore Ionescu, presedintele comitetului scolar al liceului a inceput sa se zbata pentru construirea unui local propriu. Reusise sa obtina de la primarie un teren de 5.000 mp si sa stranga ceva fonduri, cand imprejurarile au facut ca acest local sa nu mai fie necesar.
Intr-adevar, in vara anului 1938, Scoala Normala de invatatori “Mihai Viteazul” a fost desfiintata si localul pe care ea il detinuse timp de doua decenii a fost atribuit Liceului Industrial de fete. Localul era cel mai vechi edificiu public din Ploiesti, construit dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu si inaugurat in 1866. Fusese construit pentru gimnaziu, devenit Liceul “Sfintii Petru si Pavel” si de aceea numit “Liceul Vechi”. Acesta isi tinuse aici cursurile pana in aprilie 1898, cand le mutase intr-un nou edificiu, “Liceul Nou” de pe bulevard. Aici s-a instalat internatul liceului, iar din 1919 Scoala normala. Conceput in stil clasic, localul era frumos, sobru si plin de prestanta. El oferea opt sali de clasa spatioase, plus o sala mare, la mijlocul parterului, folosita pentru gimnastica si festivitati, ca si alte incaperi in care s-au instalat cancelarii, ateliere, internatul.
In acest minunat local, in care a functionat in ultimul deceniu al existentei sale, Liceul Industrial de fete a cunoscut apogeul activitatii si al notorietatii sale.
Sa ne intoarcem putin la istoria acestei institutii. Prima incadrare a scolii pe care o cunoastem este cea din anul scolar 1913-1914.
Directoare era Maria N.Tomescu, profesoara de croitorie, care locuia in scoala, iar secretara era Maria I.Mitulescu.
Corpul didactic era format dintr-un barbat, I.Andrei, profesor de religie, si 13 femei, nefacandu-se nicio deosebire intre profesoare si maestre. Predau doamnele: M.G. Nicolau (limba romana), E. Moisescu (aritmetica si contabilitate), A. Marasescu (rufarie), P.Codrescu (flori), M.Prassa (limba franceza), M.G. Parapeanu (prof. ajutator – cl.II), Henrieta Peichert (muzica) si Maria Zaganescu-Radianu (desen si caligrafie). Aceasta din urma a jucat un mare rol in viata scolii, fiind cea care o reorganizase cu aproape un deceniu in urma si o condusese cativa ani. Fiind insa titulara la Scoala Secundara “Despina Doamna” renuntase la conducerea acesteia.
Paul D.POPESCU