Caminele culturale nu sunt numai in grija Directiilor pentru cultura, ori a primariilor sau consiliilor locale, ci si a … Consiliului Superior al Magistraturii. Sigur, exista proverbul cu buricul copilului ramas netaiat dupa ce au roit pe langa el vreo sapte moase, iar CSM chiar se erijeaza in moasa comunala. Astfel, intr-un raport postat pe site, dupa ce evidentiaza criza de magistrati, numarul de dosare care vin pe cap de judecator, gradul de incarcare si surmenajul aferent, productivitatea, se trece la cifre care intereseaza mai mult sau mai putin justitiabilul. Ca, de exemplu, faptul ca traficul de droguri a crescut in Romania cu 300%, ceea ce nu poate, desigur, decat sa puna pe ganduri si actiune organele abilitate.
Si, daca am amintit despre droguri, sa spunem ca problema a fost si este in vizorul unei institutii cat de cat abilitate – Agentia pentru Prevenire si Consiliere Antidrog – dar, dupa cum vom vedea mai jos, intra si in atributiile CSM –ului.
Carciuma
Inainte de a ajunge la caminul cultural propriu-zis, se face o trecere in revista a faptului ca in unele localitati, “singurul loc de intrunire din mediul rural este carciuma”. Coincidenta sau nu, acelasi lucru ni l-a spus si psihologul Aida Dima, facand referire, in urma cu doi ani, la cateva localitati prahovene.
In context, se vorbeste despre “reactivarea caminelor culturale si a caselor de cultura, care sa ofere programe de relaxare socio-educative”. Si, fiind vorba despre cultura, sa intram in domeniu: amintita reactivare ar face din betivul notoriu om la casa lui, recitand versuri gen: “ Am fost crang paraginit pe loc/ La femei si votca dam navala/ Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc/ Sa-mi pierd viata fara socoteala”.
Iar primarii, ce s-ar mai mira si minuna ! Nu s-ar mai lamenta, prin ziare, nici directorii de la “Cultura” – ca la caminul cultural se tin numai nunti si discoteci, in rest e liniste si pace; se-aude iarba crescand prin pardoseala si ploaia cazand prin acoperis.
Comisiile de judecata
La acestea nu se face trimitere directa, ci indirecta, ca la fotbal, fiindca se face scriere despre izlazuri, pe care se mai practica si fotbalul. Asadar, este sugerata “organizarea unor adunari ale comunitatii care sa dezbata problemele litigioase cu privire la izlazuri, pajisti” .
Din batrani stiute, litigiile locale erau transate de catre comisiile de judecata, din care faceau parte oameni doxati, trecuti pe la scoala vietii si rezolvau conflicte de tipul: “ Nea Vasile, gastele matale au fost gasite pe luciul apei, iar mata nu vrei sa platesti amenda. Nu ti le scoatem de la obor pana nu platesti 100 de lei”.
Acum, nu-i vorba, se mai stie si de-o alta “judecata” – aia tiganeasca – in care se zice, ca n-am vazut niciodata, romul este exclus din comunitate daca a furat armasarul din grajdul altuia, iar femeilor li s-ar taia nasul daca-s prinse in “flagrant adulter”. Si apoi, se asterne linistea publica, dupa terminologia aceluiasi CSM, care dureaza pana se va reactiva comisia de judecata…
Resuscitarea, acolo unde este cazul
Se mai face apel la spiritul civic, notiune desueta in mintile unora, si de actualitate, intr-ale altora. Citat: “Resuscitarea spiritului civic, acolo unde acesta a existat (subl.ns.), sau desfasurarea unor activitati care sa contribuie la intelegerea nevoii de solidaritate, indiferent de forma administrativa (sat, comuna, oras)”.
Pe cale de consecinta, daca Blaga avea rezerve vizavi de eternitate – “Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat” – deci n-a fost sigur, CSM are certitudini: exista locuri in care spiritul civic, pur si simplu n-a existat. Punct.
Contractul… privirilor
Unul a scris “Jocul privirilor” si a primit Premiul Nobel. Altii, iau modelul englez si pariaza pe vecini, dupa cum urmeaza: “O minima grija va trebui sa aiba membrii obstii, si mai ales vecinii, ceea ce in engleza se numeste <
Revenind la ocheada – pardon, privire – unii, mai scoliti, este posibil a spune: “Look at me !”. Asta pana la adoptarea noului cod civil, care ar putea prevedea printre altele: “ Privire insistenta, catre o persoana, cu scopul de a o intimida, hipnotiza sau bulversa se pedepseste cu munca in folosul comunitatii, care munca sa nu depaseasca 50 de ore pe saptamana, in caz ca legea nu dispune altfel”.
61/91
Tulburarea ordinii si linistii publice, care se lasa, de regula, cu amenzi, face obiectul Legii 61/91. Ata de jos a coborat si CSM-ul… Adica la prevenirea contraventiilor, facand apel la politia locala de a fi prezenta discret pe la nunti sau botezuri, evenimente unde, de cand lumea si pamantul, se mai iau oamenii la o cafteala, aducandu-si aminte de niste conturi nereglate. In context, se face trimitere la potentiale “ situatii de risc”, cat timp la o nunta se intalnesc membrii a doua familii intre care exista conflicte mocnite, precedentul fiind, probabil, luat de la Shakespeare, care a scris despre doua familii cu antecedente intr-ale dusmaniei – vezi cazul Romeo si Julieta.
Nu sunt uitati nici chiulangiii, care trebuie depistati si calauziti pe calea cea buna, nici cersetorii si alte categorii pe care un filozof le-ar fi incadrat – mai mult sau mai putin juridic – la specia “Subomul”, dar sa nu uitam, cat timp nimeni nu este mai prejos sau mai presus de lege, si ei sunt ai nostri. Sau ai lui, ai CSM-ului… La viitoarele invataturi ale acestui for, care fi-vor facute cunoscute cel mai probabil la anul, cand va aniversa 101 ani, se vor face recomandari cu privire la modul de traversare, circulatia mopedistilor, pescuitul sportiv, viteza maxima admisa in localitati, ce subiecte ar trebui date la tezele unice s.a.m.d.
Fl.TANASESCU
