Muruzoaia (I)
Cea careia ploiestenii ii vor oferi acest nume se numea Elena Ghica si apartinea uneia dintre cele mai puternice familii boieresti din Tara Romaneasca. Tatal ei, marele ban Dumitru Ghica (1718-1803), stranepot, nepot si var al unor domnitori, din trei casatorii (cu femei din familiile Caragea, Vacarescu si Razu) a avut vreo 18 copii, dintre care 14 au ajuns adulti. Intre fratii ei, vitregi sau nu, se vor numara un viitor mare ban si doi viitori domnitori (Grigore IV Ghica – 1822-1828 si Alexandru Ghica – 1834-1842). Prin cumnatii si cumnatele ei va ajunge sa se inrudeasca cu toate marile familii boieresti din tara (Cantacuzino, Florescu, Filipescu, Ralet, Draganescu, Varlam, Blaremberg, Barcanescu etc.etc.).
Care a fost viata Elenei Ghica, o jupanita anonima, intr-un neam vestit ? Casele parintesti din Bucuresti, cativa frati si surori mai apropiati de varsta ei, o guvernanta frantuzoaica, iar ca unica variatie, verile la una din nenumaratele mosii, cu jocuri in aer liber.
Avea probabil 16-18 ani cand, prin 1773-1774 a fost maritata cu Ianache Muruz (desigur din familia Moruzi, dar cu numele romanizat),cu multi ani mai in varsta ca ea. Era un grec, venit cu vreun deceniu in urma in tara, care incepuse sa faca avere si avea mari pers- pective datorita inrudirii sale cu mai multe familii de domnitori fanarioti. In 1774, cand s-a urcat pe tron Alexandru Ipsilanti, cu a carui sotie era neam, Muruz a devenit mare dregator, ajungand chiar ban. Un an mai tarziu, domnitorul ii daruieste boierului doua targuri (orase), Ploiestii si Targsorul, cu “mosiile lor”. Orasenii, liberi pana atunci, urmau sa devina clacasii boierului avand obligatiile pe care acesta le va stabili. Rezistenta targsorenilor a fost mai slaba, Muruz devenind efectiv stapanul orasului (care, din aceasta cauza a si decazut, ajungand in randul satelor). Foarte curand, Muruz si-a ridicat acolo case si curti, un adevarat castel. La Ploiesti lucrurile au stat altfel. Aici orasenii au fost mult mai darzi si au inceput un proces care a durat 50 de ani, reluat la fiecare schimbare de domnitor. Cu toate acestea, incepand din 1781, Muruz isi cladeste case mari si curti la Ploiesti.
Elena Muruz a ramas spectator pasiv al acestor lupte, neluata in seama, dupa obiceiul vremii, sarcina ei fiind doar cresterea unicului copil, o fata – Ralu. Fata a crescut deci si, foarte tanara, a fost maritata cu un fiu de domnitor, beizadea Costache Caragea. Curand dupa aceasta casatorie, Ianache Muruz a incetat din viata, ea ramanand Baneasa vaduva, Muruzoaia. Acum au inceput necazurile.
Ginerele ei Costache Caragea era un om zgarcit, lacom de avutii si dornic sa puna mana pe intreaga avere a socrului sau. Imediat ce acesta a murit, a si luat in stapanire marea mosie a Targsorului cu tot ceea ce era pe ea. La Ploiesti a continuat lupta cu orasenii si in acelasi timp a dorit sa ia si tot ce stapanea soacra lui, dar aceasta s-a impotrivit din rasputeri. Desi Caragea isi facuse si el case in Ploiesti, langa cele ale socrilor sai, mai mari si mai frumoase ca acestea, ravnea si la casele pe care le stapanea acum soacra sa. La inceput, a incercat s-o foloseasca pe baneasa in luptele lui cu boierii vecini ti cu orasenii. A lasat-o nesuparata in casele ei, mai ales, ca ea a reparat, cheltuind multi bani, aceasta constructie dupa marele cutremur din 1802. Iata, insa, ca in vara anului 1804, cand la casele din Ploiesti nu se gasea nici ea, nici “epistatul” ei Gheorghe, Caragea a venit cu oamenii lui, a rupt pecetile banesei si a ocupat atat casele cat si pivnitele. Muruzoaia nu s-a lasat insa si a facut jalba la domnie. Cei doi boieri trimisi sa cerceteze (Mihai Grecianu si Ionita Balaceanu) raportau domnitorului, la 7 decembrie 1804, ca nicio proprietate din Ploiesti a raposatului ban, nu fusese trecuta in foaia de zestre a jupanitei Ralu.
Paul D.POPESCU
