Sunt multi publicisti care, din superficialitate, spun si scriu lucruri neadevarate sau fac confuzii precum autorul textului pe care il vom cita numaidecat.
„Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus. Dupa rastignirea lui Isus, cuprins de remuscari, arunca cei treizeci de arginti, dupa care se spanzura de copacul, care de atunci ii poarta numele”.
„Mohamed, unul dintre cei mai importanti lideri religiosi din istorie. In anul 610 are o viziune in care Dumnezeu, prin vocea arhanghelului Gabriel, ii cere sa devina «profetul adevaratei religii». Revelatiile, care au urmat, stau la baza Coranului, cartea sfanta a religiei iudeo-crestine”. (Revista saptamanala „Click extra pentru femei”, nr. 14, vineri, 10 aprilie 2009 textul citat a aparut pe ultima coperta a acestei publicatii).
In ultima fraza a textului citat exista doua greseli grave: o confuzie si un fals.
Confuzia consta in faptul ca o carte sfanta, numita Coran, ar fi iudeo-crestina. In realitate Coranul este o lucrare teologica araba, fundamentala pentru religia islamica.
Iar falsul il constituie sintagma „a religiei iudeo-crestine”. Adevarul graieste ca nu exista asemenea religie. Este vorba, in realitate, de doua religii distincte: religia iudaica (mozaica, israelita) si religia crestina.
Prin urmare, autorul trebuia sa scrie „Revelatiile, care au urmat, stau la baza Coranului, cartea sfanta a religiei islamice”.
In prima parte a textului citat, cea referitoare la Iuda Iscarioteanul, poate fi observata greseala repetata Isus cu doar un „i”. Forma grafica recomandabila este „Iisus” (cu doi de „i”). Tot in prima parte a citatului se cuvine, pentru claritatea exprimarii, sa fie scris subiectul (el sau Iuda): „Dupa rastignirea lui Iisus, cuprins de remuscari, Iuda (sau el) arunca cei treizeci de arginti, dupa care se spanzura de copacul care, de atunci, ii poarta numele”.
Mihai Stere DERDENA
