Opt rezidenti ai unei strazi acuza ca li s-a blocat drumul de acces inspre locuinte
Oamenii pe care-i vedeti in imaginea alaturata au doua lucruri in comun: locuiesc pe strada Goarnei, orasul Breaza, si sunt extrem de suparati fiindca, de cativa ani incoace, masinile de mare tonaj nu mai pot ajunge la portile caselor lor. Astfel, autoutilitarele de pompieri, vidanjele, camioanele cu lemne nu se pot strecura prin stramtoarea de 2,60 metri, cat a mai lasat Andrei Ion – brezean de pe strada Sunatori, colt cu Goarnei – din drumul de acces. Cum a facut acesta sa miste gardul, astfel incat straduta sa fie gatuita in acest fel? (2,60 m este masuratoarea pe care au facut-o reporterii nostri, in punctul maxim de inflexiune a curbei pe care o face strada Goarnei). Oamenii spun ca „Andrei Ion are pile mari la viceprimar si la cativa consilieri locali, cu care este prieten de pahar”. Altfel, „nimeni nu l-ar fi lasat sa ingusteze atat de mult strada.”
Morala veche si haznaua noua
Stelian Fedorca, profesor de matematica in Bucuresti, este unul dintre noii veniti pe strada Goarnei. El si-a construit aici o casa de vacanta si declara ca materialele le-a transportat prin curtea unui vecin, cu care s-a inteles in acest sens, despagubindu-l. Bucuresteanul a avut nefericita idee sa-si faca – asa cum spun legile Mediului – fosa septica. Pentru a goli fosa septica – situatie in care se afla in aceste zile – trebuie sa apeleze la vidanja. „Dl. Badila, reprezentantul singurei firme din Breaza care are masina de vidanjat haznaua, mi-a spus ca nu poate intra pe strada sa-mi execute comanda. Acum, eu ce fac? Sa dau si eu drumul, asa cum fac ceilalti, la hazna pe strazile orasului? Daca aveam gandul asta, nu-mi mai construiam fosa septica”, spune Fedorca.
Locuitorii vechi ai strazii Goarnei si-amintesc cum stramosii lor au cedat fiecare cate-o palma de pamant pentru a se crea acest drum de acces. „Nu era bai, pe vremea aia, sa mai lasi de la tine cativa centimetri, ca sa-si poata face toti oamenii treburile in liniste”, spun acestia. „Noi nu dorim decat ca drumuletul sa aiba 3 metri, sa poata sa vina si la noi salvarea si masina cu lemne. Acu’ un an, ne-am carat lemnele cu bratul, deoarece camionul nu se putea apropia de curtea noastra”, zice o femeie pe un ton impaciuitor. Petre Vasi spune ca e suferind de inima: „Ca sa ma pot urca in ambulanta, a trebuit sa ma tarasc singur pana in capul strazii”.
O scrisoare la care s-a raspuns foarte greu
Cei de pe strada Goarnei au facut, din 2003 incoace, trei intampinari catre Primaria Breaza, pentru care au primit trei ordine de inregistrare si, pana acum cateva zile, niciun raspuns. „Pe aceasta strada se intra cu masini mari, acum abia incape un autoturism. In caz de necesitate, o salvare, o masina de pompieri, o vidanja nu mai au acces deoarece domnul Andrei Ion, cu intrare pe strada Sunatori 37, si-a mutat gardul pe domeniul public ingustand strada” – spune ultima adresa facuta Primariei, semnata de opt rezidenti ai strazii Goarnei. Scrisoarea are numar de inregistrare in data de 13 decembrie 2005, si, abia in urma venirii semnatarilor la usa Primariei – cu o saptamana in urma, acestia au reusit sa obtina un punct de vedere din partea administratiei locale. Raspunsul dat de Primarie este ca actuala granita a terenului ocupat de Andrei Ion este conforma cu actele cadastrale din 1965.
Bastinasii strazii Goarnei neaga ca acest lucru ar fi posibil. Mai ales, deoarece, spun ei: „Nu se putea ca stalpul de inalta tensiune sa fie la Andrei Ion in curte. Noi, dintotdeauna, il stim pe domeniul public. L-o fi sfatuit cineva sa-si aduca stalpul in curte, iar apoi sa obtina despagubiri grase de la Electrica. In plus, daca gardul ar fi fost acolo, nu s-ar fi putut introduce conductele de gaze si apa, intrucat, asa cum arata lucrurile astazi, ele trec chiar pe sub gardul lui Andrei Ion”.
Specialistii pe care i-am consultat spun ca „Orice teren si orice casa trebuie sa aiba drum de acces. Singura solutie a reclamantilor este sa-l dea in judecata pe cel pe care-l invinuiesc. Instanta va compara actele de proprietate, iar de aici decurg doua posibilitati. Daca actele ii dau dreptate invinuitului, acesta va fi obligat sa-si mute gardul, primind despagubiri de la reclamanti. Daca actele dau dreptate reclamantilor, invinuitul va trebui sa-si mute gardul fara sa primeasca nimic in schimb”.
Ionut STANESCU
