Viata mondena a prahovencelor (III)
La fel de palpitante erau si cortegiile mortuare. Asemenea cortegii treceau pe toate strazile pentru ca era obiceiul ca “sa se plimbe mortul“ si pe arterele mai importante; pe cele care mergeau spre cimitire, treceau mai multe convoaie. Dar si acum tot cocoanele, care locuiau pe Bulevard erau cele mai favorizate. Toti decedatii ne neam mare sau bogati, sau care avusesera functii importante si carora familia le angajasera la Pantelimonescu – cel mai important antreprenor de pompe funebre – inmormantari de clasa I si a II-a erau “plimbati” pe bulevard. Doamne, cate impresii nu se puteau culege de la un cortegiu funerar. Mai intai asupra calitatii inmormantarii (“Vezi, a dracului, i-a lasat barbat-su pa putin un milion si-i face mormantare de clasa a II-a” sau “E plin de datorii si-i face nevesti-sii de clasa I”). Apoi asupra participantilor (“Nu i-o fi rusine sa vie, cand stie toata lumea c-a trait cu ea si ia pus coarne lu’ barbat-su” sau “ Ete, ce bucuroasa e Fita, ma mir ca nu joaca, sa vezi ca nici nu se usuca tarana pe mormant si intra in patu’ prostului si-n averea mortului”). Cate o remarca avea caracter politic sau moral (“Ai vazut, ca daca nu mai e „la putere”, ce putina lume a venit dupa nevasta sefului ?” sau “Ce i-o mai fi facut doliu alb, doar stie toata lumea cu cati barbati s-a culcat de cand avea 15 ani”). Dar cel mai mare interes il starnea felul in care erau imbracati membrii cortegiului, mai ales femeile. Numai ce auzeai: “ Uite, tu, ce bine o prinde pe vaduva negrul, asta cinci ani nu mai lasa doliul” sau “Vezi, Popeasco ? Stia de sase luni c-o sa-i moara barbatul, de ce nu si-o fi facut o toaleta de doliu mai ca lumea” si cate si mai cate altele.
Mai erau si alte lucruri de observat si de discutat. Cate un alai nuptial, ori cate o coloana muncitoreasca de 1 Mai, ori demonstratii politice, ori marsuri si demonstratii ale cercetasilor. Sau, pur si simplu, lucruri obisnuite: cine a trecut pe strada, cum erau imbracati trecatorii sau trecatoarele, ce cocoane certate s-au impacat si au stat de vorba, care s-au certat sau s-au paruit in strada etc.etc. Cati fiori de curiozitate nu dadea spectatoarelor de la ferestre o trasura cu cosul ridicat intr-o vreme fara ploaie. Asta inseamna ca inauntru era un cuplu nelegitim, poate chiar adulteriu. Simteau nascandu-se in ele instincte de detectiv: incercau sa ghiceasca pe ocupanti dupa pantofii de dama si barbatesti; mai luau si numarul trasurii, desi stiau ca e zadarnic, birjarii, care primeau un bacsis bun, erau foarte discreti.
Din ceea ce am numit noi viata mondena mai faceau parte si plimbarile, pe jos sau in trasura, impreuna cu sotul sau cu alte rude ori cu prietenele, in special pe Bulevard, mai ales cand fanfara militara canta muzica de promenada. Am mai putea cita participarea la spectacole care, pe langa aspectul cultural reprezentau si un excelent prilej de a etala toalete si bijuterii. La concerte (George Enescu a concertat cel putin de 15 ori la Ploiesti) participau numai doamne si domnisoare din elita locala si numarul lor era sensibil intrecut de cel al barbatilor. In schimb, la spectacolele de opereta, mai ales cand era Leonard, veneau femei din toate straturile societatii ploiestene si numarul lor intrecea pe cel al barbatilor. La fel se intampla si la spectacole de revista, mai cu seama cand erau cele conduse de Constantin Tanase. Si la turneele teatrale, atat ale Teatrului National, cat si ale unor companii, fie in sala “Cooperativa”, fie in noua sala “Odeon“, biletele se vindeau imediat. Femeile carora le placeau acrobatiile, dresura, clovneriile se puteau distra la circ, fie cu familia intreaga, fie numai cu copiii atunci cand sotii lor aveau alte treburi si nu aveau disponibila vreo bunica. In perioada interbelica veneau la Ploiesti, cel putin o data pe an, pentru doua-trei saptamani marile circuri straine “Kludsky” si “Medrano”. Asa cum spuneam mai sus, femeile (ca si multi barbati) mergeau la spectacole nu numai pentru ceea ce se intampla pe scena ci si in sala. Se uitau atente, inainte de ridicarea cortinei, cine a mai venit, cu cine, ce fel de loc are, cum este imbracata, ce bijuterii poarta. In pauze se intalneau in foaiere si incepeau comentariile, dar aveau sa povesteasca luni in sir. Desigur, viata mondena nu se sfarsea cu aspectele amintite de noi, ba am putea spune ca acestea nici nu erau cele mai importante. Pentru prahovencele de la tara sau de la oras marele evenimente ale vietii omenesti – logodna, casatoria, botezul, marile sarbatori religioase anuale, onomasticile – erau tot atatea prilejuri de relaxare, motive pentru a se imbraca deosebit, de a dansa sau a barfi. Mai putem adauga, fie pentru unele, fie pentru altele, fie pentru toate, balul, hora, claca, cinematograful, vizitele, receptiile, petrecerile “jour fixe”-le si altele, dar despre ele vom vorbi in alte articole.
Paul D.POPESCU
