„Donchisotism”
Unii intelectuali romani, imitandu-i pe cei francezi, spun „donchisotism”. Chiar si autorii „Micului dictionar enciclopedic” (MDE, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pagina 316) au consemnat pronuntarea frantuzeasca, falsa, care titreaza acest articol. Este falsa pronuntarea „donchisotism” fiindca n-o respecta pe cea din limba spaniola, din care se trage cuvantul pe care-l analizam din punct de vedere ortoepic.
Asadar, in limba spaniola numele propriu Don Quijote (asa se numeste personajul principal al romanului „Iscusitul Hidalgo Don Quijote de la Mancha”, scris de spaniolul Miguel de Cervantes Saavedra), din care s-a format derivatul, despre care scriem, se citeste „Don Quihote” ci nu „Don Quisote”.
Scriem, prin urmare, „donquijotism”, dar citim „donchihotism”, adica asa cum recomanda autorii lexicoanelor celor mai importante (DEX, editia a II-a si DOOM, tot editia a II-a). La fel se citesc (anume, cu „h” si nu cu „s”) si derivatele „donquijotesc, donquijoteasca si donquijotesti”, ceea ce inseamna gest, fapta, gesturi de donquijote. Substantivul propriu Don Quijote a devenit unul comun, donquijote, si este folosit ca sa ne referim la un individ care se comporta ca vestitul hidalgo.
Este momentul sa aratam ce se intelege prin „donquijotism” (pronuntat „donchihotism”): atitudinea unei persoane nerealiste (asemenea celebrului hidalgo, eroul romanului „Don Quijote”), care este gata sa lupte eroic pentru cauze utopice sau sa se bata cu pericole imaginare.
Mihai Stere DERDENA
