Fondul de “Colectii Speciale” al bibliotecii Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova s-a imbogatit cu un exemplar de exceptie in format monumental al Bibliei Vulgata Blaj 1760-1761, in cinci volume, ca urmare a donatiei facute de Sectiunea Filologica a Academiei Romane si a Bibliotecii Filialei Cluj-Napoca a Academiei Romane. Donatia reprezinta Editia Princeps a traducerii dupa “Vulgata” a textului biblic in limba romana, la 1760, traducere realizata de echipa de ieromonahi condusa de episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron si poarta titlul “Biblia Vulgata. Blaj 1760-1761″, volumele I-V, Editura Academiei Romane, 2005. Munca efectiva este a unei echipe de cercetatori din care fac parte: Ioan Chindris (editor coordonator), Niculina Iacob (coordonare filologica), Adriana Bogdan, Elena Comsulea, Doina Grecu, Valentina Serban, Elena Ardeleanu, Remus Mircea Birtz, Florica Nutiu, Elena Mihu, Vasile Rus.
Textul propriu-zis acopera circa 2.300 de pagini si s-a realizat dupa manuscrisul inedit (de peste 6.000 de pagini) existent la Biblioteca Academiei Romane, Filiala Cluj-Napoca.
Ceea ce atrage atentia specialistilor in literatura veche este stilul de o deosebita frumusete al unei limbi romane de secol XVIII, care se evidentiaza prin puritatea cuvintelor si lipsa influentelor straine, in special a slavismelor. Un document de limba si o sursa obligatorie pentru toti cei care vor cerceta istoria culturii noastre, o piesa esentiala in dosarul Scolii Ardelene.
Traducerea facuta de Petru Pavel Aron, personalitate marcanta a iluminismului transilvanean si a Scolii Ardelene are ca sursa editia de la Venetia a Bibliei Vulgata a Sfantului Ieronim, cartea de capatai a liturghiei romano-catolice.
Fara indoiala, aparitia acesteia in varianta ei tiparita este un act de cultura. Cele 6.000 de pagini de manuscris se pastreaza la Biblioteca Academiei Romane, filiala Cluj, manuscrisul fiind pregatit de P.P.Aron, intre anii 1760-1761. Importanta aparitiei ei vizeaza, in special, factorul lingvistic, aceasta precedand Biblia lui Samuil Micu (1795).
Limbajul poetic din Psaltirea lui Petru Pavel Aron, din interiorul Vulgatei 1760-1761, ramasa in manuscris timp de 243 de ani, isi defineste frumusetea nu doar la nivelul articularii intelesului major, ci si la cel lingvistic.
In manuscrise, se observa mai multe stiluri, pe alocuri abateri de la fraza latina datorate copistilor sau grupului de traducatori. Psaltirea, asa cum ne lasa sa observam colectivul de redactare care a lucrat asupra acestui manuscris, dar si latinistul Vasile Rus, detine acelasi stil, de la primul verset pana la ultimul, purtand amprenta personala a lui P.P. Aron.
Biblia Vulgata sau Vulgata este o versiune a Bibliei (Vechiul Testament si Noul Testament), tradusa in limba latina, care include editii variate ale textelor sacre. Primele Biblii in latina dateaza din secolele III-IV dupa Hristos, dar aceste traduceri erau extrem de imprecise. In secolul al patrulea, Sfantul Ieronim a acceptat sarcina sfanta din partea Papei de a transpune Sfanta Scriptura in limba latina. Comparand versiunile din limbile ebraica si aramaica ale Vechiului Testament dar si o traducere in limba greaca, si redactand o traducere din greaca in latina a Evangheliilor, Sfantul Ieronim a dat crestinatatii cea de-a doua versiune a Bibliei in limba latina, dupa Vetus Latina.
Amintind ca traducerea Vulgatei este unica in limba romana, poetul Ion Brad a concluzionat ca “acele maini se cunosteau nu doar de matanii, ci si de cernelurile literelor, randurilor si paginilor acestei Carti a Cartilor, pe care o avem, in sfarsit, in fata”. Intelegem si astfel “farmecul” limbii lui Petru Pavel Aron: era si limba rugaciunii, aceasta „plugarie a sufletului”, a dialogului cu Dumnezeu, care nu poate fi altfel, avand puterea credintei si devotiunii.
In Cuvantul introductiv al Editiei Princeps a Bibliei Vulgata acad. Eugen Simion, a caracterizat-o ca “un monument de arta si cultura romaneasca”.
Descifrand semnificatiile acestei aparitii, acad. Camil Muresanu a subliniat ca aceasta Biblie marcheaza “un moment de trezire a constiintei nationale… ne aflam in fata unei limbi romane genuine, populare, autentice, peste care inca nu s-au suprapus straturile artificiale ale unui latinism, sau ale altor influente straine… dar care ne poate restitui ceva din vraja limbii populare”.
Aceasta generoasa donatie se doreste a fi un important izvor de cercetare si de cunoastere pentru oamenii de cultura din judet, si nu numai, care sunt interesati de literatura teologica veche.
Irina VOINESCU
