* Numarul celor care merg sa se roage s-a injumatatit !
Inflatia s-a cuibarit nu doar in sediul bancilor, ci si la biserici. Criza isi pune amprenta nu numai pe locurile de munca, nu se reflecta doar in statisticile Oficiului de Somaj, ci si in cea mai de incredere institutie a romanilor – Biserica. In ce mod afecteaza acest lucru locasurile de rugaciune din Prahova, aflati citind randurile de mai jos.
Intre banii de paine si… Liturghie
“De la deznadejde la suicid nu este decat un pas. Iata de ce, imediat dupa slujba, noi facem ceea ce se numeste „cateheza” cu tinerii si copiii. Adolescentilor de astazi, care trec si printr-o criza in ceea ce priveste moralitatea, trebuie sa le inducem optimismul. Intr-adevar, nu mai este valabila expresia «Ai carte, ai parte», dar noi, preotii, suntem datori sa spunem ca odata si odata, lucrurile vor intra pe fagasul firesc”, ne-a declarat parintele paroh Arion Ioan, de la Biserica din Urlati. Intrebat, daca asa-numitele lectii de viata de dupa slujba, tinute tinerilor se refera si la ratacirile lumesti, ni s-a mai precizat: „Da, si ne referim cu deosebire la actele impotriva societatii, la viata sexuala inceputa mult, mult prea devreme”. Despre droguri, la Urlati, intr-un orasel cu putin peste 10.000 de locuitori ni s-a mentionat ca nu prea este cazul a se tine o predica, in schimb „in privinta fumatului si a consumului de alcool de la varste fragede, da, se poate vorbi si, in consecinta, incercam sa le combatem si noi”.
Iar daca s-a amintit mai devreme de criza, am intrebat in ce masura aceasta afecteaza prezenta in biserica, la slujba si, cu deosebire, la platirea Liturghiei. “Lumea vine, in continuare; nu se poate spune ca s-a golit biserica. Cu putin timp in urma, chiar am spus: «Daca este sa alegeti ca singurii bani pe care ii mai aveti sa ii dati pe o paine sau pe Liturghie, acest lucru depinde numai de dumneavoastra». Nu va sfiiti, insa, sa luati calea bisericii pe motiv ca nu aveti bani de Liturghie” (pr. Arion Ioan). Si, totusi, criza isi face simtite efectele si la Urlati: “Am constatat, inca din iarna, cand umblam cu «Botezul», ca oamenii nu au bani. De regula, atunci se colecteaza si contributia anuala. Multi au cerut amanarea acesteia si o cer si acum. Personal, inteleg acest lucru fiindca, inainte de toate, preotul nu este un prestator de servicii, nu se merge pe principiul «Do ut des» (“Iti fac un serviciu, imi platesti”), ci este un misionar”.
Parintele Nicolae Manache, care slujeste la biserica cu hramul Sfantul Nicolae, din Predealul Sarari, a spus, insa, lucrurilor pe nume: “Da, se resimte criza prin prezenta enoriasilor la Biserica. Daca inainte, numarul acestora era, duminica, intre 60-70 de credinciosi, acum, s-a redus la jumatate. Ce este mai ingrijorator este faptul ca nici copiii nu mai vin, desi eu le-am spus ca nu voi lua niciodata vreun ban de la ei”.
Cat priveste lectiile cu adolescentii, la Predealul Sarari se tin din doua motive: „In primul rand, fiindca asa este normal. Avem copii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, sunt tineri debusolati. In masura in care pot sa le dau un sfat, li-l dau. Pe de alta parte, chiar de la Arhiepiscopie ni s-a transmis sa facem aceasta «cateheza», fiindca, vedeti, lucrurile sunt destul de tulburi in ziua de astazi si, daca nici Biserica nu mai constituie un reper, atunci in cine sa mai aiba incredere oamenii?”(pr. Nicolae Manache).
Obrazul subtire…
Nu doar la Urlati sau la Predealul Sarari se intalneste fenomenul „golirii bisericilor”, ci si in alte locasuri, indeosebi in mediul rural.
La sate, apare si un alt fenomen. Daca parintele paroh Arion Ioan ne amintea despre rasturnarea valorilor, si, implicit, despre faptul ca expresia “Ai carte, ai parte”, nu isi mai gaseste reflectarea in societate, ne-a fost dat sa auzim si sintagma „Obrazul subtire cu cheltuiala se tine!”, Concret, statornicii credinciosi, care plateau Liturghia cu sume care depaseau media pe credincios, acum prefera a nu se mai duce la biserica, de rusinea popii…
* * *
Asadar, exista criza morala, suprapusa peste criza-criza. Exista optiunea “Intre paine si Liturghie, prefer sa platesc…”, ceea ce poate sa puna pe ganduri. Ar prevala statul acasa decat sa se mai mearga la biserica pe motiv ca nu-si mai permite omul, candva mai rasarit, sa scada pretul la Liturghie. Traim, asadar, vremuri in care se pare ca Dumnezeu si-a intors fata de la noi, dar si noi de la El. Pe cale de consecinta, este inutil a intreba: “Intre o amenda la politie si o slujba, pe care preferati sa o platiti ?…
Fl. TANASESCU
