Nenorocirile unor slujnicari
Dupa cateva saptamani bune de tevatura criminalistica mass-media, capabila sa deturneze atentia de la drama bugetului inca nevalidat, dar, din nefericire, binevenita ca sa ne arate si mai vizibil si ingrijorator unde ne aflam si care este de fapt starea natiunii, o autentica ploaie de sanctiuni si destituiri, insotite de amenintarile sesizarii din oficiu a instantelor Departamentului National Anticoruptie, toate venind sa frisoneze societatea intreaga, se pare ca incepem sa ridicam, destul de greu de altfel, un colt macar al uriasului lintoliu care acopera haosul, degringolada si pulverizarea oricarei autoritati.
De la bietii oameni amarati care cu o nadejde fireasca s-ar duce la spital carati cu salvarea, la spaima ca abia ajunsi acolo ar muri, cum se si dovedeste in atatea cazuri care nu se mai termina, un paradox al civilizatiei noastre aflata la cea mai inapoiata cota cu putinta, la eliberarea pe banda a criminalilor si spargatorilor si talharilor in serie, detinuti de certificate medicale care ii declara, ba chiori, ba orbi de-a binelea, ba ofticosi, ba hepatici, ba in pericol de a li se atrofia testicolele – altfel mai toti sanatosi tun si numai bine odihniti ca sa o ia de la inceput, incat nu mai e mult pana sa ajungem aidoma bulgarilor ai caror copii sub optsprezece ani nu mai au voie, dupa opt seara pe strada, neinsotiti de un adult, la descoperirea jafurilor organizate cu ordonante de urgenta sau fara urgenta in cele mai diverse sectoare ale economiei nationale si pana la inchirierea unui intreg teritoriu al tarii burdusit de petrol si de gaze unei firme misterioase (caz aproape unic pe plan mondial care arata cata dreptate avea un taran de la mine de la Slatioara, care zicea ca nu mai avem de vandut decat drapelul si stema si ne putem spala pe maini de orice griji). Tara chiar incepe sa arate ca o vita slabanoaga jupuita de viu.
Disponibilitatea palavragista cu care se discuta despre criza, cu care se pritoceste parca fara sfarsit bugetul, cu care se fac planuri de viitor de un demagogism fara egal, cu care in pauzele demagogiei pomenite suntem zgaltaiti din rasputeri ca sa fim speriati bine de tot cu urmarile crizei care, ba din februarie, ba din martie, ba din aprilie, ca sa nu mai vorbim de septembrie, ne va sufoca, fara drept de apel, cu cresterea preturilor, cu inflatia, cu dezinflatia, cu caderea leulului, cu dobanzile mari, cu lipsa creditelor, cu toate nenorocirile lumii, fac din bietul alegator un fel de sac de box al celor mai abracadabrante lovituri informationale si nu va trece mult pana vom intalni oameni vorbind singuri pe strada, pe ulita, in tramvai, in autobuz, in caruta. Mai e putin pana da coltul ierbii, vine primavara si noi o sa aratam ca taranul din poveste care, dupa ce i s-a luat odata cu colectivizarea si ultimul petic de pamant, iesea pe prispa casei in vantul lui martie si se uita in pustiu nemastiind nici de ce sa se apuce, nici incotro s-o mai ia. Nu e o metafora din pacate, nu ne dorim asa ceva, dar o experienta de o viata si o privire lucida, nemiloasa dar si nepandita de edulcorare a adevarului ma indeamna sa nu mai cred cine stie ce in aventurile politicianiste ale alesilor nostri care, bubuind despre chiverniseala si spirit economic, voteaza senin bugetele unor institutii al caror principal caiet de sarcini nu presupune nici turism politic national, nici international, nici bai de multime, nici hore ale unirii, nici tarafuri cu geamparalele in repertoriu. Ca sa nu mai vorbim de coincidenta nenorocirilor recesiunii cu doua campanii electorale a caror sansa de a ne da iar poalele demagogiei peste cap nu pare deloc blocata de vreun bun simt al responsabilitatii si grijii mistuitoare pentru soarta ,,tarisoarei nostre, Romaniaaaa…!”
Mai speram intr-o inchidere curajoasa, severa, denuntatoare esential si pana la capat, fara nici o unda de amendare a adevarului cel mai crud privind dublul asasinat de la Brasov, universul infestat, simbolic pentru toata tara, al retelei criminale de la Craiova si furtul armelor de la Ciorogarla, toate argumente ale gravei degradari a starii natiunii si a, repet, pulverizarii oricarei autoritatii .
Ar fi posibil si sper ca va fi asa, exista inca forte sanatoase si responsabile, in stare sa faca lumina si sa ne lumineze, ar fi posibil sa ni se spuna adevarul .
Altfel vom ramane la discretia sezatorilor tv si a tirajelor in crestere ale tabloidelor care traiesc de pe urma unei penibile Sherezade, istorisind nenorocirile unor slujnicari ai unei administratii in deriva.
Dinu SARARU
