NIMIC
Daca dam un pic filmul inapoi, vom revedea vijelia din campania electorala, plina de promisiuni si asigurari de mai bine, dar si voinicia cu care coalitia a purces la drum, uimind – mai intai prin nasterea sa – pe tot romanul. Care roman, credul in fibra fiintei sale pasnice, a sperat ca PD-L si PSD+PC ii vor aduce si bucurii in suflet, ca prea se arata intunecata criza economico-financiara la orizont. Numai ca, asijderea atator altor inceputuri de legislatura, nici acest guvern nu se arata mai breaz, ba chiar pare sa faca mai mult rau decat raul de care au avut parte oamenii pana acum. Si nu spunem acest lucru doar de dragul criticii fara fond, ci avem armele pe care ni le-a pus la dispozitie chiar Guvernul Boc (fireste, nu cele de la Ciorogarla!). Amintim astfel despre promisiunea cresterii salariilor cadrelor didactice – cu 50%, a personalului medical – cu 20%, si a functionarimii din administratie – tot cu cateva zeci de procente, care, la doua luni de noua putere, au si intrat in istorie. Acum, dupa ce un val de ger a amenintat inghetarea salariilor tuturor categoriilor de personal bugetar, se vorbeste doar despre o crestere cu 5 %, si aceasta acordata in doua rate pana spre sfarsitul anului. Mai mult decat atat, se va umbla la organigrame si se vor trimite acasa ocupantii a 20% dintre functiile administrative, me-dicii cu varste de pensionare trebuie sa treaca la cresterea nepotilor, iar de cadrele didactice ce sa mai spunem? Asa cum sunt, asa au ramas, pentru ca asa au fost dintotdeauna! Deci, noua putere nu a facut nimic din ceea ce a promis.
Noutatile cu care se lanseaza Guvernul Boc – pe langa amanarile succesive ale finalizarii bugetului – sunt, de-acum, un fel de melodii demne de Eurovision, pentru ca ne sunt interpretate de presedintele tarii, de premier, de liderii celor doua partide ale coalitiei, de ministrii care, nu cu mai mult de doua luni inainte, spargeau avioane cu solutiile lor anticriza si pro-bunastare. Acum, ca si cum nimic n-ar fi promis in campanie, vorbesc cam cu aceeasi tarie in glas, despre desfiintarea cumulului salariu-pensie, despre deficitul bugetar – un fel de scut anticriza, despre renuntarea la neimpozitarea profitului reinvestit, despre cresterea cu 3,5% a contributiilor sociale, acestea fiind solutiile salvatoare ale poporului in fata crizei. Repet, pentru salvarea poporului, pentru ca ei, cei alesi, guvernantii si sponsorii lor, sunt imuni la criza, la efectele neplacute ale acesteia. Astfel, in timp ce se cauta fonduri si in gaura de sarpe, la suprafata pamantului, mormane de bani stau la dispozitia varfurilor societatii. Spunem astfel despre acele pensii si lefuri ale unor magistrati, cadre militare sau sefi de tot felul, despre numeroasele agentii in care s-au taiat frunze la caini, iar mai nou, dl Boc spune ca doar se bea cafea, sau despre Parlament care, nefiind dotat cu un DEX, nu stie semnificatia expresiei „a strange cureaua”, si-si rezerva, pentru acest an critic, un buget de circa 100 milioane de euro. Probabil, pentru tot felul de maruntisuri – masini, televiziune proprie, deplasari in strainatate si alte nazdravanii care sa nu-i lase pe deputati si senatori sa mai doarma in salile de plen. Caci, in comisii, Dumnezeu stie ce fac, am tot vazut ce fel de legi scot cand la nicio luna de la promulgare, se dovedesc mai proaste decat cea mai indaratnica logica. Adica, n-au facut nimic.
Ceea ce surprinde, insa, in aceste zile de framantari, este absenta din corul celor preocupati de solutii pentru strangerea fondurilor bugetare, a lui Theodor Stolojan. In campanie, el avea criza la degetul mic, defila de la un capat la altul al tarii cu un guvern din umbra pe care il prezenta ca fiind infailibil, iar acum tace malc. Rarele sale cuvinte pronuntate de parca ar avea prune in gat, nu mai au nicio valoare, dupa cum nici oamenii pe care i-a trimis in Guvern. Sunt si ei tot un fel de nimic. Sunt slabi, nu au vana, nu au – cum se spune – ceea ce dovedesc a avea barbatii vanjosi, puternici, virili. Guvernul nostru, dupa doua luni de agonie la capataiul bugetului, este un nimic, pentru ca nu este in stare de nimic!
Leon CHIRILA
