Intre criza, haos si manipulare
Dinu SARARU
N-a trecut decat o zi de liniste de la incheierea formala a lucrarilor guvernului consacrate bugetului, cateva ore de fapt, in care nici nu apucasera sa se stinga ecourile agitatiei care tinuse o tara cu gura cascata la interminabilele intalniri ba in Piata Victoriei, ba la Ministerul Finantelor, ba la Cotroceni cu participarea ministrilor, a sindicatelor, a patronatelor, a primului ministru, a presedintelui Senatului, a sefului statului, a cui cu gandul nici nu te gandeai, cu treaba, fara treaba, cu legitimitate, cu ambitie personala, cu tot ce vrea muschii Domniei Sale, nici n-apucaseram sa rasuflam si, brusc, ca din neant au inceput alte nenorociri, toate nenorocirile, dupa principiul romanesc stramosesc, ,,Cand vrea Domnul cu saracul, dintr-o buba-i umple capul”.
De data asta stim cine e saracul, noi suntem ceata alegatorilor carora speram, tot noi, sa le dea Dumnezeu mintea cea de pe urma, mai ramane sa vedem cine e Domnul in chestie care ne umple capul de bube.
Mai intai, daca mai tinem minte din avalansa bubelor care a fost intai , intai a fost povestea cu bugetul, care sigur nu s-a termenat, cum zic taranii, si in care s-a amestecat oricine a dorit sa arate ca este cel mai mare si mai tare incat l-au rugat sindicatele sa nu se mai amestece si sa nu mai dea tarii fiorii nelinistii, apoi, in primele clipe de lasare a linistii dinaintea furtunii am aflat stupefiati ca s-a spart, la sapte-opt kilometri de Bucuresti, un depozit de armament si s-au furat peste cincizeci de arme de tot felul, pusti, pistoale, automate, mitraliere, Dumnezeu mai stie ce tipuri si am intrat in febra impanzirii patriei cu patrule de control ca sa prindem spargatorii, patrule printre care s-a strecurat, bine mersi, si o masina cu o pusca in portbagaj , pusa la cale de niste jurnalisti ca sa vada daca ii prinde cineva, dar cum nu i-a prins nimeni pana acum pe hoti, nu i-a prins nici pe ziaristi ! A venit randul impuscarii unor bieti oameni, TREI !, in plin centrul Brasovului de catre atacatorul sau atacatorii unei masini care cara bani la banca de la o casa de schimb valutar. Cercetarile, iar cu patrule prin orasul vestit si prin regiune, au scos la iveala, din intamplare, aflat la o coada la alimentara, un foarte periculos pistolar cu cateva atentate, cu impuscati si morti la activ, cu o condamnare la cinsprezece ani de inchisoare , condamnare intrerupta, fireste, de catre autoritatea medicala, cu acte in regula, sa se duca omul sa se opereze de glaucom, singur, fireste, fiindca risca sa nu mai vada bine sa traga cu pistolul si sa rateze victimele, si omul , insotit de grija umanitara a societatii pentru o operatie care poate dura, tot doctorii spun, chiar si douazeci de minute, fireste nu s-a mai intors la inchisoarea de maxima siguranta de la Craiova, nici dupa cele trei luni de permisie. S-a instalat la Brasov unde s-a inscris la un concurs de lupte, cu public, normal, sa-l vada toata lumea, sa-i faca publicitate ziarele, numai politia care il daduse in urmarire generala sa nu-l descopere. Acum , bineinteles, inca nu se stie exact cine a fost faptuitorul crimei, a fost decorat doar un nefericit de urmaritor din proprie initiativa, cazut victima, una din cele trei ucise. Dar sarabanda nu s-a incheiat. Colac peste pupaza, a fost descoperita, tot in acest timp si o mare, cea mai mare descoperita vreodata la noi si una dintre cele mai mari din Europa, depozitare de droguri, in celebrul port de la Agigea, unde se odihnea de mai bine de un an, custodiata de o firma de la Baia de Fier, din Gorj ! Deocamdata, in pomenitele cazuri a plouat cu destituiri si propuneri de premiere, cam la gramada, meritat si nemeritat, pentru ca zgomotul sa fie cat mai cuprinzator national. Cam multe odata, afara de cele trei, la rand, calcari ale unor bieti trecatori pe zebra la Bucuresti, de seara pana dimineata, spre pranz, ca sa fie tacamul si mai complet .
Nimeni nu pune la indoiala acum dezlantuirea controalelor si anchetelor si masurilor cele mai severe cu putinta in vederea descoperirii faptasilor si a comanditarilor acestora, implicarea tuturor organismelor abilitate in astfel de situatii si ne bucuram sa observam implicarea administratiei in chestiune. Ce ne ingrijioreaza este aglomerarea nenorocirilor, si descoperirea, cu acest prilej nefericit, a atator neglijente, anomalii, tembelisme, indiferente condamnabile, lipsuri elementare de prevedere si raspundere, un paienjenis urias de delasari si uitari si neimplicari si dolce farniente care se conjuga parca sa dea imaginea haosului si neguvernarii de niciun fel, de la catun la capitala de comuna, de raion, de judet, de regiune, de tinut, de, de, de, un fel de Codrul Vlasiei imaginar desigur, din amintire, fiindca acela real a fost si el ciopartit de mult si din toate partile de aproape douazeci de ani , la fel ca padurile din marginea Bucurestilor si a parcurilor din Bucuresti. Si atunci de ce sa ne mai miram ca nu avem nici bugetul la timp si ne trezim azi, la 2 februarie, ca abia incep, iar !, pertractarile cu sindicatele si cu patronatele si cu partidele ca sa se ajunga de la structura formala la cea reala, valabila in Parlament unde vor incepe alte targuieli si alte discursuri sforaitoare despre nefasta mostenire careia trebuie sa-i facem fata, afara de criza, bineinteles.
Pana atunci, ne ingaduim sa ne intoarcem la bubele comentate mai inainte si sa spunem ca aglomerarea lor nu poate, cehovian vorbind, sa nu duca la un anume rezultat capabil sa semene ca doua picaturi de apa cu o lovitura de teatru de anvergura. Prea pare totul pus la cale sufocant, ca sa se incheie cu premierea unor politisti de proximitate. Vorba lui Pristanda ,,Alta e in sufletul meu !”.
Nici aducerea in discutie a returnarilor de TVA , chiar daca a pornit de la un interlop gasit deocamdata doar in ,,amicitie,, cu pistolarul care a fost ajutat sa-si ingrijeasca vederea amenintata sa slabeasca, nu e chiar intamplatoare…
Dar sa recunoastem ca atunci cand e vorba sa fim prezenti la ajutorarea aproapelui, fie el si criminal in serie, nu pregetam sa ne aratam promptitudinea, si solidaritatea, si daruirea sufleteasca…
